Dragobetele, numit în tradiția populară și Năvalnicul sau Cap de primăvară, este sărbătorit de români la 24 februarie, când Biserica Ortodoxă prăznuiește Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Veche divinitate, fiul chipeș și iubăreț al Babei Dochia era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană. Din păcate, Dragobetele a încetat să fie sărbătorit sub regimul comunist, iar după Revoluția din Decembrie, acest străvechi mit românesc a fost înlocuit cu Ziua Sfântului Valentin, obicei de proveniență occidentală și cu mult mai multe valențe comerciale.

În contextul globalizării, păstrarea tradițiilor, a specificului românesc, se impune ca o datorie față de străbuni, dar, mai ales, față de cei care ne vor urma. Prin urmare, manifestările cultural-artistice dedicate Zilei de Dragobete sunt binevenite pentru toate generațiile de iubitori ai tradițiilor și obiceiurilor românești. Respectând regulile impuse de pandemie, Casa de Cultură „Ioan Ciordaș”, Primăria și Consiliul Local Beiuș au organizat miercuri, 24 februarie, un eveniment dedicat Dragobetelui, detalii oferindu-ne Anca Banda, referent cultural: „Ne-am gândit, pentru ziua de astăzi, să facem o inimă din tineri îmbrăcați în costume populare, pentru că inima simbolizează iubirea. Pentru a păstra distanța, ne-am legat unii de ceilalți cu un fir tricolor. Purtăm mască, respectăm condițiile impuse, iar după ce vom face câteva fotografii în acest format, de inimă, vom împărți inimioare pe care am scris «Iubește românește!», «Dragobetele sărută fetele!» și «Respectăm tradițiile!». Dragobetele este zeul iubirii la români; se spune că a fost feciorul Babei Dochia, iar tată i-a fost zeul munților. Este zeul iubirii, este zeul bucuriei și al fericirii, iar de Dragobete, de 24 februarie, băieții și fetele se întâlneau, de obicei în fața bisericii, de unde porneau spre pădure, pentru a culege florile de sezon, mâțisoare, cum avem și noi aici, adică florile salciei, ghiocei, toporași, iar dacă fetele mai găseau, cumva, zăpadă, o adunau în cofe, o țineau acasă, deoarece se spune că aceea apă era vindecătoare”.