În noaptea de 3/4 aprilie 1919, la Lunca, rămășițele defunctei armate austro-ungare – de fapt, niște bande de secui bolșevizați care fugeau din fața oștirii române eliberatoare a Ardealului – i-au executat pe câțiva dintre fruntașii românilor bihoreni.

La Lunca, au dat jertfa supremă pentru singurul motiv că și-au iubit Neamul și Țara, beiușenii Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș, precum și vășcăuanul Nicolae Bogdan. Martirii Bihorului, prin demnitatea cu care au ales tortura, mutilarea și, în cele din urmă, jertfa supremă, fără să abjure de la idealurile naționale, rămân veșnic imbold pentru noi, cei de azi, și pentru generațiile viitoare, născute, aici, „din coasta Daciei și-a Romei”.

Sâmbătă, 4 aprilie, primarul Petru Mlendea-Căluș, însoțit de Anca Banda, referent la Casa de Cultură Beiuș, s-a deplasat până în comuna Lunca, pentru a depune o coroană de flori, ca semn al eternei recunoștințe, la troița ridicată pe locul martiriului făuritorilor României Mari, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș.

Primarul Petru Mlendea-Căluș a declarat că prezența beiușenilor la Lunca, anual, la 4 aprilie, este o datorie de onoare:

Ne aflăm în comuna Lunca, foarte aproape de locul în care, în noaptea de 3 spre 4 aprilie 1919, doi dintre liderii martiri ai Beiușului au fost aduși peste noapte, maltratați, schingiuiți și îngropați de vii aici, undeva foarte aproape de acest monument, în spatele grădinii familiei Hasan, pe Valea Vărzarilor.

Trebuie să spunem că Transilvania se unise cu România, la 1 Decembrie 1918. Era la sfârșitul Primului Război Mondial, armata română, frontul, se oprise pe linia Zam-Ciucea, Maramureșul și Crișana fiind, încă, sub ocupația maghiară.

În primăvara anului 1919, încă din martie, a început teroarea împotriva liderilor din Crișana și Maramureș, această soartă având-o și cei doi martiri ai Beiușului, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș. Între timp, armata română a pornit la eliberarea zonelor din Transilvania care mai erau sub ocupație maghiară; Beiușul a fost eliberat în data de 19, iar Oradea, în 20 aprilie 1919.

După eliberarea teritoriilor, cum spuneam, în 25 aprilie 1919, trupurile celor doi au fost găsite aici, pe Valea Vărzarilor. Au fost duși, într-o vineri – Vinerea Mare, înainte de Paști – în sunet de clopote, prin comunele pe unde treceau, prin Rieni, Drăgănești, apoi Beiuș, la Biserica din Deal, și au fost înmormântați cu onoruri militare, în prezența autorităților locale și din regiune.

Noi, ca beiușeni, le cinstim memoria, ca atare, avem un monument al lor, în centru orașului nostru, avem străzi care le poartă numele, mormântul lor a fost refăcut prin grija unor persoane particulare și a Primăriei Beiuș și le păstrăm vie memoria. Dumnezeu să-i odihnească! Cinste Eroilor beiușeni!