Ceasurile dimineţii de 12 august vestesc o nouă zi frumoasă de vară. Un grup de bihoreni pornesc spre Maramureşul Istoric, în cadrul unui pelerinaj iniţiat de Asociaţia Morăriţa, prin proiectul cultural transfrontalier „Omagierea a 620 de ani de atestare documentară a Mănăstirii Peri - Ucraina 2011 - ediţia a II-a".

Pornim din Oradea către Mănăstirea Voivozi, kilometrul zero al pelerinajului. Scurtăm drumul pe dealurile Brusturilor, Sacalasăului şi Dernei, ajungând într-un ceas pe Valea Bistrei, la Voivozi. Ieşim din prima curbă, către Pădurea Neagră a Muntelui Şes, atraşi de silueta în stil maramureşan a turlelor bisericii noi şi vechi al bisericilor din complexul monahal de astăzi. Cu rugăciune de închinare pentru drum a pelerinilor şi binecuvântare, se săvârşeşte umplerea cu pământul bihorean strămoşesc al Mănăstirii Voivozi a unei căniţe olărită din lutul alb al Vadului Crişului, pentru a marca în mod simbolic spaţiul de pelerinaj existent de şase veacuri între Mănăstirea Peri şi filia ei, Mănăstirea Voivozi.

Către frontieră! Pentru că Dumnezeu aude întrebările neamului!

Drumul nostru trece prin Popeşti, Marghita, Valea lui Mihai, Carei, Satu Mare, Halmeu. Pentru a intra în Ucraina, noi cetăţenii europeni, avem nevoie doar de paşaport. Spre deosebire de minoritatea noastră trăitoare în satele aşezate pe malul drept al Tisei care trebuie mai întâi să-şi cumpere viza de la Consulatul României la Cernăuţi, cale de aproape patru sute de kilometri. Bătută de două ori, odată la depunerea, apoi la ridicarea paşaportului după o săptămână, cheltuiala de cincizeci de dolari a vizei să o adauge şi pe cea a drumurilor. Microbuzul firmei de transport Teşan Prest nu poate trece podul istoric datorită tonajului, aşa că ne aliniem pe terminalul trecerii de frontieră Halmeu - Diacovo. La Halmeu e semn bun! Paşcu Balaci este recunoscut de nepotul soţiei, un tânăr poliţist de frontieră absolvent la Oradea. Abia de avem vreme să schimbăm solia căniţei cu pământ şi intrăm în vama ucrainiană. Vameşii de aici temperează arogant graba noastră. Tradiţia mitei este actuală: zece dolari anvelopa - paracă-i ştearsă zic ei, zece dolari o rugină imaginară la caroserie, încă zece dolari taxe de trecere pe chitanţă interbus! Trecem frontiera bucuroşi şi transpiraţi de căldură, emoţiile aşteptării mai bine de un ceas, călcând pământurile luate nouă românilor la masa crudă a tratativelor... Pe calea secolelor de încercări ale credinţei strămoşeşti şi ale istoriei!

 

Primul simpozion al Asociaţiei Morăriţa în Maramureşul Istoric

Cazarea grupului, apropierea de apa rece, preced prezentarea celor prezenţi, delegaţia bihoreană primind acceptul individualizării proprii, mulţi dintre cei veniţi fiind pentru prima oară în Maramureşul Isroric. Tema simpozionului este titlul pelerinajului nostru omagial. Sunt prezenţi în calitate de gazde primarii satelor româneşti Apşa de Jos, Biserica Albă, Strâmtura. De asemenea, directorii şcolilor româneşti, Gheorghe Opriş prietenul din Bouţul Mic, aşezat strategic! Toţi sunt alături de soaţele lor - frumuseţi de femeie care fac cinste neamului femeiesc. Se prezintă materialele: titular de subiect, părintele Gheorghe Ciobai, cu erudiţie şi originalitate în prezentare, impresionează auditoriul. Trebuia să aducă informaţie de prezentat istoricul Gabriel Moisa de la Muzeul Ţării Crişurilor, confirmat în delegaţie până în dimineaţa plecării, încă nu ştim ce baiuri l-au reţinut să vină. De la gazed, onorează cuvântul dr. Ioan Botoş, cu informaţii de la sursă, multe nepublicate încă. Aduce în discuţie marea provocare a localizării exacte a mănăstirii Perilor, între punctele de vedere ale istoricilor noştri şi cei rusini existând serioase diferenţe. Apoi, asupra atestării, aceştia furând istoriei o sută de ani - oare de ce pe o cruce metalică, depăşind trei metri, ridicatã în anul 2001, pe locaţia actuală a mănăstirii, episcopul Ioan al Hustului confirmă prin înscris acest lucru? Cina festivă, cu toasturi pentru mai binele românismului de pe cele două maluri ale Tisei, cu discuţii din ţară, şi de la meri la peri, continuă târziu în noapte...A doua zi, în cadrul simpozionului, primarul Oradiei, domnul Ilie Bolojan acceptă calitatea de sol al delegaţiei pelerinajului, primind căniţa cu pământ de la Mănăstirea Peri, pentru a o duce în mod simbolic la Mănăstirea Voivozi. Vă mulţumim domnule primar pentru prezenţa în Maramureşul Istoric şi disponibilitatea de a vă implica în  activităţile pelerinajului nostru.

13 August 1391, prima atestare documentară a Mănăstirii Peri!

Consemnarea distinctă prin gramata patriarhală a închinării ctitoriei lui Sas Vodă, adică a Mănăstirii Peri Patriarhiei de Constantinopol de către fiii săi Baliţă şi Drag Meşter la 13 august 1391, se face pentru ca mănăstirea să capete mai multă autoritate, atât în faţa regelui ungur, cât şi a prozelitismului catolic. Patriarhul Antonie al Constantinopolelui numeşte ca egumen al Mănăstirii Peri pe egumenul Pahomie, originar din Ţara Oaşului, rudă cu Dragoş Vodă. Astfel, el devine sfetnic şi părinte duhovnicesc al românilor maramureşeni, dar şi ierarh patriarhal peste toate satele ortodoxe din vârful nordic al Carpaţilor până la colţul cu meri - actualul Voivozi de Bihor. Astăzi, teritoriul vechii mănăstiri îl găsim într-o lucrare de reconstrucţie de amploare, fiind înnoite biserica şi stăreţia. Părintele stareţ Benedict nu vorbeşte româneşte. Vechiul sat românesc Peri poartă numele de Gruşevo. Populaţia actuală este majoritar ucrainiană. Stareţul Benedict comunică liniştit cu noi, prin translator. Ne prezintă amabil interiorul şi exteriorul mănăstirii, istoria pe care o cunoaşte, ne serveşte cu ceai şi prăjiturele dulci. Nicoleta şi Constantin umplu cu pământ de la mănăstirea Peri căniţa care mâine va porni în drumul către Voivozi, simbolic, cu aceeaşi semnificaţie! Doamna Antiţa Balaci propune să marcăm anual acest drum voievodal de la meri la peri, să aducem aici oamenii interesaţi de aceste provocări. Ar merita! Să ne ajute Dumnezeu să ne rugăm pe vecie pentru românii maramureşeni şi pentru mănăstirile lor, întru folosul sufletului de credincios!

Dilove (înainte Trebuşani!) - centrul geografic al Europei!

Măsurat şi bornat de geografii imperiului austroungar încă de la 1887, poartă următoarea inscripţie: "Instrumente precise au confirmat acest punct unde latitudinea şi longitudinea se întâlnesc în centrul Europei". Sunt prezenţi aici turişti din toate colţurile lumii, fotografiindu-se cu monumentul inscripţionat, pentru a păstra amintirea centrului geografic alături de cei dragi. Un secol mai târziu după austroungari, în anul 1977, autorităţile sovietice, care pe atunci stăpâneau locul, au ridicat şi ele un monument, la câţiva paşi de celălalt, pentru a marca "Centrul continentului", care se întinde de la coastele arctice ale Norvegiei în nord, la ţărmul Cretei în sud, şi de la coasta Irlandei în vest, la munţii Urali în est. Adică, în termeni literari, ne-am găsit "în inima Europei"! Ne-am fotografiat şi noi grupul pelerinilor orădeni în faţa monumentului asemeni turiştilor prezenţi, apoi am băut o băutură răcoritoare populară în zonă, numită "cvas", obţinută din fermentaţia pâinii cu prune. Bun cvasul, ce să zic, pe căldura asta! Singurul bust Eminescu din regiunea Transcarpatia este amplasat de anul trecut în apropierea primăriei din satul Biserica Albă. A fost pregătită din ţară o jerbă frumoasă de flori pentru a fi depusă pe soclul statuii poetului nostru naţional în semn de omagiu. Prezenţa primarului municipiului Oradea, profesorul Ilie Bolojan la aceast moment al cinstirii poetului Mihai Eminescu, emoţionează întreaga delegaţie de pelerini, dar şi însoţitorii locali. Mare cinste aţi făcut românilor din satele româneşti domnule primar, prin căutarea şi cercetarea lor aici acasă, în Maramureşul Istoric din dreapta Tisei! "Constat aici, legăturile funcţionale şi puntea culturală deschisă între Oradea şi Maramureşul Istoric. Prin proiecte proprii, Asociaţia culturală Morăriţa din Oradea, în parteneriat cu Fundaţia Dacia din Apşa de Jos, au reuşit să întărească, să intensifice şi să diversifice relaţionarea cu minoritatea românilor maramureşeni de mai bine de zece ani! Înţeleg că Ţara Bihorului este unică prin spaţiul tradiţional de pelerinaj existent de şase secole între Mănăstirea Peri şi filia ei, Mănăstirea Voivozi. Am acceptat să preiau solia portului căniţei simbolice cu pământ de la Peri, pentru a o duce către Voivozi. Simt o poruncă istorică a continuării şi valorificării acestor legături cu românii maramureşeni din dreapta Tisei. Mulţumesc pentru invitaţia de fi prezent astăzi în mijlocul lor, la sărbătoarea comună a omagierii istoriei şi credinţei româneşti prin acest frumos proiect de pelerinaj!"- ne-a declarat, providenţial, primarul Bolojan.

Ospăţ în satul Plăiuţ

Nuţu şi Măria Pipceac ne invită să le vizităm satul, casa şi masa, din satul Plăiuţ, sat de munte cu aproape două sute de fumuri. Vizităm cimitirul vechi şi pe cel nou, aflat în curtea bisericii. Biserica nu are preot, dar se caută în România. De Sfintele Paşti a slujit un preot adus de la depărtare de patru sate, care susţine că o parte a bisericii este a lui (Doamne iartă-l!). Biblioteca numără zece cărţi româneşti şi o sută ruseşti. Are o şcoală medie de grad II-III. Întâmplător sau nu, lângă umbrarul îmbietor de la marginea drumului, o căruţă cu doi cai pare în aşteptare. Ion Botoş anunţă secretul - ziua gazdei. Cântăm bucuroşi de eveniment La mulţi ani Măriei Pipceacului, o doamnă blondă la treizeci de ani, care mulţumeşte roşind. Părintele Ciobai e invitat de gospodari să guste din car urda şi caşul proaspete. Ne dă dezlegare la bunătăţi şi gustăm toţi. Suntem serviţi simplu, în cel mai popular mod, urmând apoi turtiţa special, pregătită de gazdă, care le dă gata pe doamne, şi cafeaua. În sat nu a ajuns pâinea, dar ne amintim de prescura din microbuz adusă la drum de părinte. Salvăm situaţia!

În cimitirul din Apşa de Mijloc, trufia caselor din preajmă

Cu zece ani în urmă, la prima ediţie a pelerinajului, cimitirul rătăcit între fastuoasele case nelocuite din satul Apşa de Jos ne-a fermecat. O replică în marmură neagră de cea mai bună calitate, a cimitirului vesel de la Săpânţa este prezentă aici. Scriitorul Paşcu Balaci cugetă adânc: "Am construit în Oradea o casă, care am zis că-i frumoasă! Până am venit aici. Rămân uimit de casele în stil maramureşan, de robusteţea şi trăinicia lor, arhitectura diversificată parcă dintr-un compendiu al constructorilor inspiraţi. Ce mai - dărâm casa când ajung în Oradea, sau cel puţin acoperişul , să-i mai pun un etaj, două! Acum, că-i aici primarul Bolojan, poate primesc urgent şi autorizaţia de ...demolare!". Fotografiem crucile mormintelor acestor faraoni maramureşeni, care ştiu într-un fel aparte să-şi cinstească casa, mormântul, biserica. Aşa cum am făcut şi acum zece ani. Lăsăm în urma noastră şirul de case, una mai frumoasă decât alta, nici una locuite. Investiţii ale sudorii muncii grele a apşenilor răspândiţi prin toată lumea, pentru a mai putea construi o casă...

Nu sunt în codru atâtea flori/ Câte zile putem găsi/ În credinţa ce ne-a lăsat Dumnezeu! - Victoria Ardelean, scriitor popular, participant pelerinaj

Biserica ortodoxă a satului Apşa de Jos este plină de credincioşi în zi de duminică, cam către trei sute de suflete. Slujitori în sobor sunt parohul locului, părintele arhimandrit, protopopul Apşei, preotul Gheorghe Bileţchi, dimpreună cu fostul protopop al Marghitei, actualul paroh al Bisericii Albe, preotul Gheorghe Ciobai. Vocile preoţilor consonează plăcut cu cea a corului. Au trecut zece ani de la prima lor slujire în această biserică, dăruindu-se creştinilor din dreapta şi din stânga Tisei, ani în care fiecare a fost marcat de profunde evenimente de viaţă. Sunt emoţionaţi amândoi şi transmit această emoţie credincioşilor! De dimineaţă, pelerinii bihoreni l-au primit în mijlocul lor pe domnul Ilie Bolojan, primarul Oradiei, sosit pentru prima oară la întâlnirea cu românii din Maramureşul Istoric, acum prezent alături de familie la această sfântă liturghie. "Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru trăirea intensă a liturghiei la care am participat. Prin cuvântul de învăţătură al părintelui Ciobai, suflarea românească ne-a înălţat sufletul! Sunt mândră că sunt româncă, că am ajuns la aceşti maramureşeni minunaţi. O parte a sufletului lor cald rămâne în inima mea pentru totdeauna", ne-a spus doamna Victoria după slujbă.

În loc de concluzii

Organizatorii mulţumesc celor cincisprezece pelerini doritori să participe la proiectul de omagiere al Mănăstirii Peri din Maramureşul Istoric. Reuşita pelerinajului se datoreazã şi sprijinului acordat de: S.C. Victor S.R.L.- administrator dl. Victor Cârdei, S.C. Metalsting S.R.L.- administrator Gheorghe Ciordaş, S.C. Cofetăria SCALA S.R.L.- administrator Florica Bonaţiu, B.N.P. Ştiole Lucian Marius - notar public cartier Nufărul, Primăriei Popeşti - primar, prof. Adrian Maga, S.C. Teşan Prest S.R.L. - administratori Paul Borna şi Ioan Teşan.

Tiberiu MORARU