„Satul cu numele lui, cu ulițele, văile, dealurile și câmpiile lui, vor dăinui cât va fi lumea. Dar cel care dă valoare și măsură tuturor lucrurilor, OMUL, cu numele și faptele lui, dispar. Apoi se așterne uitarea. Nădăjduiesc că prin intermediul acestei lucrări vor dăinui și oamenii acestor locuri cu numele și faptele lor" Florica Sur.

În satul Josani, comuna Măgești, la nr. 4, locuiește învățătoarea pensionară Florica Sur. Cei care îi trec pragul sunt întâmpinați cu multă jovialitate și ospitalitate de către gazdă, bucuroasă să ofere spre vizitare „comoara vieții sale", o impresionantă colecție de obiecte, piese de îmbrăcăminte, ladă de zestre, obiecte de uz casnic, scule, blide, șterguri etc. Informațiile elevate și amănunțite despre fiecare lucrușor, proveniența și vechimea lui, relevă dragostea și pasiunea cu care le-a colecționat, precum și vaste cunoștințe despre civilizația rurală. Două odăi dintr-o veche casă țărănească, care găzduiesc acest minimuzeu, precum și anexele, te introduc în lumea satului românesc din secolul trecut. Sutele de obiecte colecționate cu dragoste și pasiune de către soții Florian și Florica Sur în peste 30 de ani, majoritatea din gospodăria proprie, sunt dovada incontestabilă a menirii dascălului la sate, ca păstrător a unor crâmpeie din zestrea lăsată de strămoși. Din păcate, această colecție etno folclorică nu este pusă în valoare, întrucât spațiul destinat nu permite valorificarea fiecărui exponat. În acest sens, Primăria Măgești poate să rezolve problema unui spațiu adecvat în localul fostei școli din Josani, care prin restructurare a devenit disponibil. Pentru ca aceste exponate să „vorbească", harnica pensionară „le-a dat viață" într-o monografie personalizată, care completează într-un mod original și cuprinzător viața satului sub toate aspectele sale. „Muzeele păstrează doar obiecte vechi, dar nu și sentimente. Eu am încercat să cuprind în filele acestei cărți și sentimente"... scrie Florica Sur în introducere la lucrarea: „Satul Josani, trecut și prezent". Putem numi această lucrare monografie personalizată și sentimentală, întrucât dincolo de tiparele cunoscute bazate pe documentare și reguli cunoscute, găsim amprenta personală prin propriile amintiri și informații primite de la bătrâni. „Pe măsură ce înaintam cu întrevederile mele (cu bătrânii din sat), am descoperit că fiecare om, fiecare casă, biserică, deal, vale, uliță, animale, pasăre etc își au o poveste a lor, o poveste frumoasă, care sper să vă captiveze și pe dumneavoastră". Iată de ce eforturile d-nei Florica Sur, darurile sufletești și intelectuale oferite posterității, trebuie să fie apreciate la adevărata valoare și puse la dispoziția publicului în cadrul unui muzeu adevărat, pentru că suntem obligați să lăsăm generațiilor viitoare o parte din bucuriile ori durerile trăite de părinții, bunicii și străbunicii noștri". (Vasile Bonta)