Este o tradiție, nu numai la români, ca la atingerea unor cifre rotunde de viață familia și prietenii să-și omagieze sărbătoritul. De obicei bornele sunt marcate de momentul pensionării, apoi la fiecare „cincinal” după 65 de ani. Mai nou, dacă ești șef și colegii îți apreciază munca pe care o desfășori, inclusiv grija pe care le-o porți, în efortul de afirmare și împlinire profesională, sărbătorirea ta poate să coboare la cincinale mult sub momentul pensionării. Oricum, excepțiile întăresc regula!

Până acuma, am rostit în întâlniri colegiale sau am pus pe hârtie în volume „In Honorem” gânduri omagiale și studii pentru aniversarea unor foști dascăli sau unor colegi de breaslă, universitari din diferite centre de învățământ superior din țară, inclusiv, firește, Oradea. Astăzi, mă găsesc în fericita ocazie de a da tiparului gândurile mele față de un coleg de activitate civică care împlinește opt decenii de muncă și viață. Este al doilea prieten pe care-l omagiez la o asemenea bornă înaltă de viață. Puțini o ating în deplinătatea potențelor intelectuale și fizice, desigur acomodate vârstei. Aici își spune cuvântul rădăcina pe care o moștenești de la părinți și înaintași, viața și munca ordonată depusă de-a lungul anilor, calitatea familiei pe care ai știut să ți-o închegi, principiile pe care le-ai ales pentru a te ghida în viață. Astfel văzute lucrurile, prietenul Teodor David se încadrează în rândul românului transilvănean tipic, care prin ambiție, școală și muncă, s-a ridicat de jos, impunându-se într-o societate răvășită de schimbările a două „revoluții”: cea comunistă - de după al Doilea Război Mondial, respectiv cea capitalistă de după 1989.

Copil de țăran sărac, născut în satul bihorean Valea Mare de Codru, era destinat a rămâne legat de pământ și plug. Dorind să facă școală, cu complicitatea mamei sale, fuge de acasă la Holod să-și continue studiile gimnaziale. Directorul Bistrian, cu ochiul dascălului, îl ia sub aripa sa și-l cazează în internatul școlii. Absolvă șapte clase exact când țara avea nevoie de tehnicieni în procesul de industrializare în care se implicase, după modelul sovietic. În plus, mulți tineri de la sate, ca de altfel și oameni maturi, se orientează spre lumea orașului, fiind alungați de brutalul proces al colectivizării, care naționaliza dragostea tradițională a țăranului nostru pentru pământ. Absolvă școli tehnice la Oradea și Craiova, apoi Academia de Științe Social-Politice din București, unde se specializează în Științe Economice. Are și de la cine învăța, economiști de talie națională și internațională: academicienii Costin Murgescu, N. N. Constantinescu, Tudorel Postolache.

Reîntors pe meleagurile Bihorului, cu o oarecare experiență didactică ca director la o școală profesională din Craiova, în anii 1966-1968 va răspunde de resortul învățământ, cultură și sport la nivelul conducerii administrative a raionului Oradea. „Originea socială sănătoasă” - criteriu de selecționare a cadrelor regimului vremii, însă dublată de bune cunoștințe profesionale, îi permit să ocupe niște funcții de conducere care au contribuit la românizarea structurilor politice ale vremii, încă masiv dominate de alte etnii conlocuitoare.

Bunăoară, după o consfătuire la Ceica, în 1966, cu cadrele didactice, învățători și profesori, din raionul Oradea, la agapa colegială organizată la sfârșitul întrunirii s-au cântat inclusiv cântece patriotice, printre care „Deșteaptă-te, române!” și „Treceți, batalioane române, Carpații”. Factorii vigilenți l-au informat pe șeful politic al Regiunii Crișana, care-l cheamă la raport. Spre dezamăgirea informatorilor, Teodor Haș îl felicită pe profesorul David pentru „inițiativa” sa. Șase ani mai târziu, în plină epocă a comunismului național, primul secretar al județului, alături de secretarul cu propaganda Fodor Alexandru (Șandor), îi spune tovărășește: „Ia-o mai încet cu românismul” și-i dă o sancțiune pe linie de partid. Rezistența antinațională încă supraviețuia.

Asta nu l-a împiedicat pe profesorul David să-și facă datoria față de bihorenii săi. Ca economist participă la fundamentarea proiectelor care vor duce la construirea sau dezvoltarea unor capacități industriale ca: hidrocentralele de la Remeți, Aleșd și Tileagd, fabricile de mașini unelte de la Ștei, Beiuș, Marghita, deschiderea minei de la Borozel. Obiective sociale și sportive s-au ridicat și prin contribuția sa: noua clădire a Maternității (1988-1991), Sala Sporturilor, baza sportivă Dinamo, modernizarea căminului de copii de la Cighir (1990-1991). În paralel predă cursul de Economie politică, ca lector universitar asociat, la Facultatea de Subingineri (1975-1989), apoi la Universitatea din Oradea (2000-2007).

Legătura permanentă între studiul vieții economice și experiența practică îi permite să înainteze guvernului Ponta, în 2013, un proiect de „Program privind reindustrializarea României”, respectiv „Program de dezvoltare economică a Republicii Moldova cu sprijin românesc”. Oare ce s-o fi ales de aceste proiecte?

Ca orice intelectual care se respectă a îmbrățișat ideile de stânga, împletite cu cultivarea sentimentelor național-patriotice. Influența ideilor stângii franceze interbelice și de după 1945 l-a marcat pe profesorul David. La asimilarea lor contribuie și originea sa țărănească, o lume aparte celei vest-europene, în care se cultiva echilibrul și dreptatea socială. Recent, îmi spunea colegul, a fost șocat când intelectualii români basarabeni s-au declarat „oameni de dreapta”. A înțeles, totuși, că situarea patrioților basarabeni la dreapta eșichierului politic local înseamnă ruptură hotărâtă de ideologia ruso-sovietică și orientarea spre ideile vest-europene și național-românești.

Din 1990 se apropie de Societatea cultural patriotică „Vatra Românească”, amplă mișcare civică, cu rol important în apărarea integrității naționale în anii de haos și vid de putere din țară (1990-1992). Ca vicepreședinte, alături de alți colegi „vătriști”, a consolidat legăturile cu Basarabia. În ultimii ani a depus eforturi pentru a colecta cărți de literatură și istorie românească pentru a înființa biblioteci și a le dota pe cele existente în „Țara noastră de dincolo de Prut”, pe care o consideră „mai românească și încă frământată”. Până în prezent, împreună cu alți colegi inimoși din Filiala Bihor a „Vetrei Românești”, Ion Laza, Ioan Chivari, Avram Jeflea, Viorel Zdritea, Ovidiu Mureșan ș.a., profesorul David a reușit să trimită în Basarabia patru vagoane de carte. Din ele s-au înființat patru noi biblioteci în localitățile Cimișlia, Cricova, Copăceni, Liceul „Prometeu” din Chișinău, în alte 90 de școli fondul de carte românească fiind îmbogățit substanțial.

Prin strădaniile sale s-a organizat vizita în Țară a unei serii de intelectuali români basarabeni. Amintim pe academicianul Nicolae Dabija, profesorul dr. Aurelian Silvestru - director al Liceului particular „Prometeu” din Chișinău ș.a. Prietenii basarabeni au susținut conferințe despre realitățile de peste Prut, mișcarea națională și viitorul Basarabiei, în fața elevilor, studenților și cadrelor didactice de la Universitate și principalele licee din Oradea și județ. Acest schimb de informații și idei naționale pot consolida relațiile româno-române și apropia momentul refacerii unității țării.

Strădaniile lui Teodor David pe linia apropierii României de Republica Moldova au fost răsplătite de partida națională basarabeană prin diverse diplome și titluri oferite de instituții culturale și politice. Amintim: laureat al săptămânalului scriitorilor „Literatura și Arta” (2013, 2014), membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română din Republica Moldova, senator ales al Mișcării Unioniste „Sfatul Țării” din Republica Moldova.

Din contactele strânse cu lumea intelectuală și politică basarabeană proromânească în ultimii ani a rezultat o laborioasă activitate editorială concretizată în publicarea a peste 70 de articole pe teme naționale apărute în revista „Literatura și Arta” din Chișinău, peste 50 de articole cu conținut patriotic și istoric publicate în ziarul „Crișana”, cinci volume dedicate Basarabiei și legăturilor dintre Oradea și Chișinău - semnificative borne vest-est ale neamului nostru.

Prietenului David i-a plăcut anturajul marilor intelectuali ai țării. De la scriitorul Titus Popovici, academicienii Ioan Ursu, Alexandru Graur, Mircea Malița, Ioan Anton, ambasadorul Dumitru Turcuș, ministrul ing. Constantin Ionescu, universitarii Costin Mungescu, N.N. Constantinescu, Tudorel Postolache - întotdeauna a avut ceva de învățat, ei deschizându-i noi drumuri pentru a înțelege vremurile prezente și a scruta cu realism viitorul posibil.

Rândurile de mai sus se doresc o prezentare a vieții unui om ca pildă pentru generațiile tinere de astăzi. Poate nu sunt complete, poate sunt scrise mai mult cu inima, așa cum evenimentul aniversar din familia Teodor David o cere. Subiectivitatea mea se bazează totuși pe două momente în care l-am cunoscut pe profesorul David. Fiicele sale, Teodora și Laura, mi-au fost eleve la Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” în anii '80 ai secolului trecut. Au fost eleve foarte bune, cărora le-a plăcut Istoria pe care le-am predat-o. Întotdeauna le-am avut în echipa liceului care participa la diferite concursuri de Istorie ce se organizau la acest nivel. Nu odată, cu ele în echipă, am obținut locul întâi, niciodată mai puțin de locul trei, deci, am spune astăzi, întotdeauna pe podium. Acest cult al istoriei neamului bazat pe cunoaștere și patriotism, cultivat în familie, explică gesturile profesorului David în societatea în care a trăit înainte de 1989 și cea în care trăiește astăzi. Cu alte cuvinte, sentimentele și gesturile sale naționale nu au fost de circumstanță, afirmate din anume interese de moment. Le-a moștenit în familia țăranului român, le-a cultivat și dus mai departe în familia intelectualului, le lasă moștenire nepoților.

Poate mulți din generația mea ne regăsim într-un astfel de drum și model. A fost bun, a fost mai puțin bun - vor cântări generațiile tinere de astăzi și de mâine.

Un singur lucru este de subliniat. O națiune se ridică greu prin multă muncă și sacrificii făcute de idealiști dornici să-și depășească condiția socială a înaintașilor. Dar la fel de ușor o națiune poate arunca peste bord eforturile și rezultatele predecesorilor, atunci când pragmatismul exagerat, bazat pe dorința rapidă de îmbogățire și semidoctrism cultural, se impune la nivelul liderilor, fie ei locali sau naționali.

Profesore și prietene, îți doresc „La mulți ani” cu sănătate, alături de frumoasa ta familie!