Profesorul Teodor David a plecat spre veşnicie. În aceste momente zbuciumate, cel mai trist este că nu putem să ne conducem oamenii dragi pe drumul fără de întoarcere...

În articolul „Oameni dedicaţi comunităţii - Un român la 80 de ani: profesorul Teodor David”, semnat de prof. univ. dr. Mihai Drecin şi apărut în ziarul CRIŞANA, în urmă cu aproximativ doi ani, se menţionează că Teodor David era destinat a rămâne legat de pământ și plug…

Născut în satul bihorean Valea Mare de Codru, dar dorind să facă școală, cu complicitatea mamei sale, fuge de acasă la Holod să-și continue studiile gimnaziale. Directorul Bistrian, cu ochiul dascălului, îl ia sub aripa sa și-l cazează în internatul școlii. Absolvă șapte clase când țara avea nevoie de tehnicieni în procesul de industrializare în care se implicase, după modelul sovietic. Absolvă școli tehnice la Oradea și Craiova, apoi Academia de Științe Social-Politice din București, unde se specializează în Științe Economice.

Reîntors pe meleagurile Bihorului, cu o oarecare experiență didactică ca director la o școală profesională din Craiova, în anii 1966-1968 va răspunde de resortul învățământ, cultură și sport la nivelul conducerii administrative a raionului Oradea.

Ca economist, participă la fundamentarea proiectelor care vor duce la construirea sau dezvoltarea unor capacități industriale ca: hidrocentralele de la Remeți, Aleșd și Tileagd, fabricile de mașini unelte de la Ștei, Beiuș, Marghita, deschiderea minei de la Borozel. Obiective sociale și sportive s-au ridicat și prin contribuția sa: noua clădire a Maternității (1988-1991), Sala Sporturilor, baza sportivă Dinamo, modernizarea căminului de copii de la Cighir (1990-1991). În paralel, predă cursul de Economie politică, ca lector universitar asociat, la Facultatea de Subingineri (1975-1989), apoi la Universitatea din Oradea (2000-2007).

Din 1990, se apropie de Societatea cultural patriotică „Vatra Românească”, amplă mișcare civică, cu rol important în apărarea integrității naționale în anii de haos și vid de putere din țară (1990-1992). În calitate de vicepreședinte, alături de alți colegi „vătriști”, a consolidat legăturile cu Basarabia.

În ultimii ani, a depus eforturi pentru a colecta cărți de literatură și istorie românească pentru a înființa biblioteci și a le dota pe cele existente în „Țara noastră de dincolo de Prut”, pe care o consideră „mai românească și încă frământată”. Împreună cu alți colegi inimoși din Filiala Bihor a „Vetrei Românești”, profesorul David a reușit să trimită în Basarabia patru vagoane de carte. Din ele s-au înființat patru noi biblioteci în localitățile Cimișlia, Cricova, Copăceni, Liceul „Prometeu” din Chișinău, în alte 90 de școli fondul de carte românească fiind îmbogățit substanțial.

Strădaniile profesorului David pe linia apropierii României de Republica Moldova au fost răsplătite de partida națională basarabeană prin diverse diplome și titluri oferite de instituții culturale și politice (laureat al săptămânalului scriitorilor „Literatura și Arta” (2013, 2014), membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română din Republica Moldova, senator ales al Mișcării Unioniste „Sfatul Țării” din Republica Moldova).

Profesorul Teodor David a plecat spre veşnicie. În aceste momente grele prin care trecem cu toţii, cel mai trist este că nu putem să ne conducem oamenii dragi pe drumul fără de întoarcere.

„S-a stins şi domnul profesor David, un dascal aparte şi un iubitor de ţară, cum rar mi-a fost dat să cunosc… Vă voi purta mereu în inima şi-n gândul meu, cu același drag cu care ne-aţi purtat, pe mine şi studenţii mei, ani de-a rândul, în ţară şi străinătate, în zecile de spectacole de folclor. Mulţumim pentru lecţiile de românsim, a fost o onoare să vă cunoaştem! Dumnezeu să vă odihnească în pace!”, a scris Oana Lianu pe pagina sa de Facebook.

„Am aflat cu tristețe vestea că profesorul Teodor David s-a mutat din această lume. E trist că în aceste momente zbuciumate și derizorii nu putem să ne petrecem oamenii pe drumul fără de întoarcere... Dar, după îndemnul paulin, trebuie să ne supunem. Deși au fost momente când nu ne-am sincronizat viziunile sau ideile, a fost un om cu care am colaborat cu mare drag și de la care am avut de învățat! Îmi spunea: „Când te aud cântând și te văd în portul popular, măi Alexe (că așa îmi spunea), văd istoria și vitejia tuturor înaintașilor noștri! Tu cred că ai mâncat doar rădăcini de stejar de ești așa de falnic! Vezi că ai o datorie sfântă, aceea de a duce mai departe moștenirea acestui neam!”, a scris şi Alexandru Mihai Carţiş pe pagina sa de Facebook.

Rămas bun, domnule profesor!