Ia, principala piesă a costumului tradițional pe care-l purtau româncele, a devenit celebră după apariția, în 1940, a tabloului „La blouse roumaine” al pictorului Henri Matisse, actualmente expus la Centrul Național de Artă și Cultură „Georges Pompidou”.

Revenirea cămășii populare românești în atenția întregului mapamond s-a produs la 24 Iunie 2013, când, la inițiativa comunității online „La blouse roumaine”, sărbătoarea numită în popor Drăgaica sau Sânzienele a fost declarată Ziua Universală a Iei. Primul eveniment dedicat promovării iei românești a fost organizat la 13 mai 2013, de către Institutul Cultural Român din New York, după care aceasta a devenit un veritabil brand de țară, numeroși designeri incluzând-o în colecțiile lor.

Beiușenii au sărbătorit Ziua Iei printr-un eveniment cultural-artistic organizat de Primăria, Consiliul Local, Casa de Cultură și Muzeul Municipal Beiuș, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Oradea și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bihor. În Parcul Central, cinci meșteri populari au expus piese de îmbrăcăminte și alte produse tradiționale, iar ansamblurile folclorice „Doina Șteiului”, „Codrenii Bihorului” din Roșia și „Datina” din Aleșd au oferit un scurt program artistic.

Prezentă la eveniment, Andreea-Diana Tănăsescu, fondatoarea comunității „La blouse roumaine” și inițiatoarea Zilei Universale a Iei, a mărturisit că se simte legată de Beiuș, amintind de campania „Bihor not Dior” pe care a lansat-o pentru combaterea plagiatului celebrei case de modă pariziene în cazul cojocului bihorenesc. 

Într-un interviu acordat la finele manifestării de la Beiuș, Andreea-Diana Tănăsescu a vorbit despre viitorul iei românești: „Eu văd, peste zece, douăzeci de ani, în primul rând tot acest patrimoniu recuperat, văd o calitate extraordinară a obiectelor, a iilor, a costumului, văd România ca pe un basm! De 24 Iunie, să ne vedem sănătoși peste douăzeci de ani și să vedem cum există un basm real în care trăim, nu despre care am auzit sau în care ne dorim să intrăm.”

Interlocutoarea noastră a subliniat și inestimabila valoare artistică a portului popular binșenesc: „Evident că mie îmi e drag acum ca și cum aș fi și eu din Binș! Eu cred că este o operă de artă, realmente, este o operă de artă colectivă a beiușenilor și cred că trebuie să facem tot posibilul să-i redăm prestanța, iar marile case de modă pot să se inspire, dar cu respect și să lase ceva și comunității de unde preiau motivele și, mai ales, să recunoască originea culturală a acestor obiecte.”