După o pauză de două luni, izvorul Maicii Domnului de la Mănăstirea Izbuc își revarsă din nou apa sfințitoare. Fenomenul carstic este consiterat factor de minuni, pe seama lui punându-se vindecări miraculoase. Este cunoscut în ţară şi peste hotare, fiind unic în Europa.

„Izvorul Maicii Domnului de la Mănăstirea Izbuc își revarsă din nou apa sfințitoare, după o pauză de două luni. 18 iunie 2020, Minunea se întâmplă din nou...”, anunță Episcopia Ortodoxă a Oradiei.

Minunea are loc înainte cu trei luni de marele eveniment, ce se va desfășura la Mănăstirea Izbuc - sfințirea noii biserici – pe 19 septembrie 2020. Mănăstirea Izbuc, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este considerată prima mănăstire ortodoxă din Ardeal. Numele ei vine de la izvorul unic în Europa, care izbucneşte de două-trei ori pe an, în perioade de câteva zile sau chiar timp de trei săptămâni. Izvorul, ale cărui ape s-au dovedit în multe cazuri miraculoase, atrage mii de credincioşi, mai ales la praznice.

După ce nu a mai izbucnit de anul trecut, când s-a oprit în ziua Sfântului Ilie, 21 iulie 2019, apa izvorului a izbucnit din nou, în data de 6 martie 2020, chiar în ziua începerii postului Sfintelor Paşti şi s-a oprit după trei săptămâni.

Mănăstirea este situată la poalele Munţilor Codru Moma, la aproximativ 100 de kilometri de Oradea, pe Drumul Naţional 76, spre Deva, într-un cadru feeric, de munte, încărcat de pioşenie. Aici îşi duc viaţa în prezent 22 de călugări şi opt maici. Actuala mănăstire a fost construită între anii 1928-1930.

Legenda spune că un copil orb ce se afla într-o zi prin preajma izvorului a auzit susur de apă, iar după ce s-a spălat pe faţă a început să vadă. Datorită acestui izvor, călugării s-au strâns şi au vieţuit în acest loc. Documentele mărturisesc că încă din sec. 11-12 au existat călugări care au vieţuit în acest loc.

,,Spală, Doamne, în apa tămăduitoare a acestui izvor minunat slăbiciunile trupești și păcatele celor care le vor mărturisi aici. Fă, Doamne, ca toți cei ce aleargă la acest locaș sfânt să ducă de aici la casele lor îndepărtate: pace sufletească în mijlocul furtunilor vieții, credință, iubire și nădejde în Tine”, rostea episcopul vicar Andrei Crișanul, la sfințirea bisericii Mănăstirii Izbuc, pe 15 august 1930.