După Livia Banu, autoarea unui roman de succes despre Oradea, cu un epic alert și antrenant la lectură, avem surpriza să descoperim, ascunsă printre noi, o altă prozatoare, cu o scriitură de altă factură și cu un stil al narațiunii cu totul diferit, în ritm lent de confesiune sau investigație a iraționalului, din categoria analiștilor: Emanuela N. Șoimu.
Liderul opoziției ruse Aleksei Navalnîi a fost ucis vineri într-o închisoare aflată la nord de Cercul Arctic. Sunt inutile jocurile semantice de atribuire a vinovăției atunci când un deținut politic moare - scrie Garry Kasparov într-un editorial pentru The Wall Street Journal pe care îl redăm integral.
Asta ne mai lipsea! Marii noștri oameni de stat au devenit ținte ale unor acțiuni de tip „deepfake”, falsuri grosolane realizate cu ajutorul Inteligenței Artificiale. Mugur Isărescu, Marcel Ciolacu și alții s-au trezit, peste noapte și fără voia lor, promotori ai tot soiul de plasamente financiare, mai mult sau mai puțin dubioase.
Să-ți iubești patria, deși ai avea multe să-i reproșezi – acesta ar fi sensul patriotismului paradoxal, specific românesc. Deși avem atâtea să-i reproșăm României actuale, mai ales mediului politic, totuși ne iubim țara, aici ne-am născut, ne place/nu ne place, trebuie să ne purtăm cu demnitate moștenirea, ca să nu zic stigmatul.
Gicu Simion zice că el ar fi un fel de „Viktor Orban al României”. Una la mână, mai are de crescut până acolo. Și, doi, vai ș-amar de noi. Grație micului dictator de la Budapesta, țara vecină n-o duce prea bine. Da, Orban le-a dat „șansa” de a fi „de rahat, dar mândri”, cum zice o vorbă ungurească. Acum stați și socotiți, oare asta vă doriți?
De la debarcarea aliaților de limbă engleză (SUA, Marea Britanie, Canada) pe plajele Normandiei, în iunie 1944, libertatea, democrația și securitatea Europei au fost de neconceput fără angajamentul și garanțiile de securitate americane. Conceptul de Occident dobândise astfel, dincolo de vagi tușe culturale, intelectuale și religioase, relativizate oricum de specificurile naționale, o semnificație strategică transatlantică foarte clară.
Dreapta Unită visează, că nu o costă. „Putem câștiga alegerile”, zic într-un glas: USR, PMP și FD. Mai interesant ar fi să știm ce gândesc. Oare chiar cred ce spun? * O știți pe aia cu „extremele se atrag”?
Născut în 1934, Nicolae Breban împlinește la 1 februarie 90 de ani. E o longevitate binecuvântată de o operă impresionantă. Scriitorul însuși a afirmat de repetate ori că opera unui mare scriitor trebuie să se impună deopotrivă prin cantitate și valoare, ca la Goethe, Dostoievski, Tolstoi, Balzac și alți titani ai literaturii.
Tudose zice că fuziunea PSD - Pro România nu poate avea loc, fiindcă „nu prea ai cu cine să te unești”. Se confirmă ceea ce unii bănuiau de mult, partidul lui Ponta nu există! Sau, altfel spus, e ca doctoratul președintelui, o plăsmuire. (...) Președinta Şoşo a descins la Iaşi pe ritmurile Marșului de întâmpinare, rezervat șefilor de stat, și după ce a bătut câțiva pași de defilare, și-a salutat adulatorii cu mâna la tâmplă. Ca ea, o operetă tâmpă!
...dar și în presa locală. S-au întâlnit mai mulți băieți deștepți și au pus la cale o mică sifonare din vistieria orădenilor, pentru niște cozonaci proaspeți de sărbători. Nu că ar fi prima dată, lucruri din astea s-au mai întâmplat, cum nu este, de asemenea, o noutate faptul că, la final, tâlharii se înjunghie între ei pentru pradă.
