În țara cenușie, golită pe jumătate, conducătorii sunt și ei transparenți. Nimic nu e clar, lucid, rotund, cu contur sau miez. Eroii patriei ies din crâșme sprijinindu-se de garduri, sunt vocali, lăudăroși sau proști de-a dreptul.

Oradea are mulți poeți și foarte puțini prozatori. Între aceștia din urmă, cei mai buni și mai productivi sunt Florin Ardelean și Mircea Pricăjan. Pentru că sunt singurii, nu au concurență în top.

Gata, s-a dus și anul ăsta! Ducă-se pe pustii, că ne-a lăsat săraci! De fapt, anul, timpul, n-au nicio vină, responsabili sunt cei care ne conduc. Și, desigur, noi, cei care i-am ales. Poate că un „anunț de interes public”, asemănător cu cel aflat pe sticlele de băutură, „Votați responsabil”, ar fi folositor pentru anul viitor.

​​​​​​​La țară, în satele noastre, din ce în ce mai puțină lume bea apă din fântâni. De vină e poluarea: infiltrarea pânzei freatice cu nitriți și nitrați, proveniți din excesul de îngrășăminte chimice, practicat în agricultura cooperatistă înainte de 1990. De vină sunt, probabil, și ploile acide, cauzate tot de poluare.

În momente critice, sloganurile pot fi bune, căci sunt menite să ridice moralul oamenilor iar lucrul acesta contează. Ai nevoie de încrederea cetățenilor în vremuri de cumpănă, ai nevoie de suportul lor, uneori de sacrificiul sau de mobilizarea lor pe o anumită direcție. Liderii politici le folosesc copios, pentru a crea curente ale opiniei publice, emoții, speranțe, emulație. Dar acestea funcționează doar până la un punct și trebuie dozate corect...

Mintea românului, cea de... prea târziu. Peste 50% dintre conaționalii noștri cred că, după 1989, trebuia să revenim la monarhie. Acum e cam degeaba, nici rege nu mai avem. Alții, vreo 48%, tânjesc după comunism. Deci, după trei sferturi de veac, suntem ca tot acolo unde eram la momentul abdicării. Nu există progres! * Experții în muncă sunt de părere că românii lucrează mult și prost. Prost, poate. Mult, să fim serioși!

Revista Familia a încheiat al treilea an din noua serie, începută în ianuarie 2021, în același regim de mediocritate cu care ne-a obișnuit. Părea să renască, își formulase niște premise promițătoare, pe care însă nu le-a respectat. Încet-încet, a luat-o pe calea improvizației de la o lună la alta, a optat pentru minima rezistență și efortul cel mai mic, făcând lunar un sumar nevertebrat din articole, poezii și proze, alăturate la întâmplare.

S-a făcut lumină! După nenumărate scandaluri de corupție, în care au fost implicate fețe bisericești, Sinodul BOR a catadicsit să ia măsuri. E drept, așa chiar nu se mai putea. Unele fapte erau strigătoare la cer. Acum, preoții prinși că iau mită riscă excluderea din cler. Pentru nunți, parastase, botezuri, eliberarea chitanței a devenit obligatorie. Parcă îl și vezi pe popă având crucea în mâna dreaptă și POS-ul la stânga.

Scrisoare adresată Ministerului Culturii [Naționale] Finanțarea revistelor și a publicațiilor culturale în baza Legii nr. 136 din 2015 a generat blazare și automulțumire în rândul revistelor selectate de uniunile de creatori. Acestea pierd treptat legăturile cu publicul, în vremuri din ce în ce mai dificile pentru cultură. E necesară o inițiativă de regenerare a interesului, pornind de la două exigențe.

Incredibil dar adevărat, ca să nu rateze accesul în parlament, UDMR a adoptat modelul AUR.