Seniorii oştirii româneşti îi omagiază, pentru a cincea oară, pe cei pe care, în urmă cu 71 de ani, la porunca ţării, au îmbrăcat cămaşa morţii şi au pornit la luptă pentru eliberarea de sub ocupaţia străină a străvechilor ţinuturi româneşti: Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi apoi Ardealul.

Peste 800.000 de eroi aveau să nu se mai întoarcă acasă, la cei dragi, din lungul drum de peste 6.000 de km străbătuţi prin lupte aprige de glorioasa Armată Română, în cea mai mare şi mai pustiitoare conflagraţie a tuturor timpurilor. Cei mai tineri, dintre cei care au supravieţuit până astăzi, au vârste cuprinse între 87-89 de ani, iar cei care au căzut în crâncenele bătălii ale războaielor au devenit martiri ai neamului, pentru toate generaţiile ulterioare, pilde nemuritoare de dăruire, de devotament, de jertfă şi dragoste de patrie. Ca simbol al unei frumoase recompense morale, Ziua Veteranilor de Război s-a legiferat în calendarul aniversărilor de suflet ale poporului ca urmare a iniţiativei şi a demersurilor Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război (ANVR). La 29 aprilie 1902, deci cu 110 ani în urmă, prin Înalt Decret Regal, semnat de regele Carol I, a fost instituită calitatea de veteran de război, potrivit căruia ostaşii chemaţi la luptă de către Patrie să devină, după un sfert de veac, veterani de război. Se născuse o speranţă care avea să fie distrusă de avatarurile noului secol, cel de-al XX-lea, care ne-a atras în trei războaie, dintre care primul cel balcanic în 1913, iar următoarele două, cele binecunoscute. După o serie de dictaturi, de toate nuanţele, s-a anulat orice posibilitate de a legifera unele beneficii promise veteranilor de război. Chiar dacă timp de 45 de ani au fost trataţi ca elemente de decor, veteranii de război nu au încetat să spere că va veni vremea când libertatea, democraţia şi demnitatea vor triumfa în România, astfel că numai după câteva zile de la izbucnirea revoluţiei, la 27 decembrie 1990, a luat fiinţă ANVR, care recunoaşte veteranii de război şi pe cei care au luptat împotriva URSS, fiind o organizaţie cu statut de persoană juridică, absolut independentă, nonguvernamentală, nonpatrimonială şi nonpolitică, în care sunt primiţi pe bază de adeziune liberă cetăţenii români, fără deosebire de etnie, convingeri politice, religie, sex şi vârstă, participanţi la cele două Războaie Mondiale. ANVR este afiliată la Federaţia Mondială a Veteranilor de Război, cu sediul la Paris, şi are relaţii de bună colaborare cu organizaţiile similare din ţările vecine, care au participat la război cu forţe aliate. În prezent ANVR are filiale în toate sectoarele Bucureştiului şi în toate judeţele. La înfiinţare Asociaţia avea efective de 900.000 de membri, iar la începutul acestui an mai sunt în viaţă 56.860 de veterani de război. Peste 840.000 au trecut în nefiinţă. În cei 22 de ani de existenţă, au fost adoptate legi, hotărâri şi ordonanţe de Guvern şi alte acte normative, prin care s-au acordat facilităţi şi drepturi menite să conducă la o viaţă, cât de cât, decentă, modestă. S-a avut în vedere ca de unele drepturi să beneficieze şi soţiile supravieţuitoare, care la acelaşi sfârşit de an, numărau puţin peste 6.800 văduve de război (soţii ai căror soţi au decedat în război, iar ele nu s-au mai căsătorit) şi 170.254 soţii văduve de  veteranii de război. În ceea ce priveşte situaţia ANVR la nivel de judeţ, la înfiinţarea acesteia erau 20.277 de veteranii de război, iar în 2012 au mai rămas 564. În prezent mai trăiesc 12 văduve de război care nu s-au mai recăsătorit şi 2.732 de văduve ale veteranilor de război care şi-au refăcut ulterior viaţa. Au drepturi de împroprietărire 1.184 de veteranii de război. Din aceştia 623 au fost împroprietăriţi, mai există 651 cereri de despăgubire în echivalent, iar 13 persoane cu cereri validate nu au primit acest drept. Decoraţii de război au 1.184 de veterani de război bihoreni. În pofida vârstei înaintate a majorităţii  veteranilor de război, a urmărilor războiului şi a afecţiunilor specifice categoriei de vârstă, aceştia caută să se achite de datoria morală pe care şi-au asumat-o, de contribuţie la educarea patriotică a tinerelor generaţii, la cunoaşterea tradiţiilor militare ale poporului şi armatei sale. Veteranii de război sunt nemulţumiţi să constate cât de superficial sunt oglindite în cărţile de istorie unele momente de mare importanţă din existenţa statului român. Jertfele armatei noastre sunt ignorate. Despre  veteranii de război abia se mai vorbeşte, deşi ei consideră că şi-au făcut datoria faţă de ţară, în timp de pace, cât şi în timp de război, pe front, cu jertfe de sânge, mulţi dintre ei purtând urmele gloanţelor şi ale schijelor. O mare nemulţumire a veteranilor de război constă şi în nerespectarea în întregime a legilor în ceea ce priveşte scutirea de impozite, asigurarea medicamentelor, asigurarea unui trai decent la bătrâneţe. Veteranii de război înţeleg că este criză economică profundă, de aceea aşteaptă cu decenţă şi răbdare, dar nu trebuie să se uite că timpul nu are răbdare cu ei.

Gen. br. (r) Dumitru ROMAN