Un economist din secolul al XVII-lea, Jean Baptist Colbert, reprezentant al mercantilismului în economie şi consilier al regelui Ludovic al XIV-lea, spunea că a taxa este similar cu „a prinde gâsca şi a încerca să obții cea mai mare cantitate de pene cu cel mai mic zgomot”.

​Când te hotărăști să iei o poziție fața de o anume situație, atitudine sau afirmație, fie că ea aparține științei sau politicii, nu trebuie să te grăbești. Pentru seriozitatea și credibilitatea replicii este nevoie de documentare și responsabilitate.

Pare că, vorba aia, s-a cam săturat de România. De Băsescu e vorba. Fostul preşedinte tocmai şi-a făcut partid dincolo Prut ...

Oamenii lui Băsescu s-au dat în stambă cu ocazia moţiunii de cenzură. În ajunul votului, deputatul Octavian Goga a revenit la prima sa iubire, PSD. Apoi, chiar în ziua cea mare, preşedintele PMP Sălaj, Liviu Balint, s-a aruncat şi el în braţele lui Dragnea, votând împotriva guvernului. Faptul că ajunsese la Băsescu via UNPR explică multe. Acum Balint a revenit la matca „interesului naţional”. Ei, astea sunt riscurile atunci când defilezi cu o oaste de strânsură. În plus, se verifică din nou ideea că „cine a trădat o dată va mai trăda”. Chestie de caracter.

Trecerea spre un viitor cere trudă grea și îndelungată, dar trebuie să navigăm statornic pe drumul pe care ni l-am ales, deși se pare că ne ameninnță furtuna puternică, care ne-ar putea abate de la drumul nostru.

În ultimele zile asistăm la o veritabilă criză politică majoră la nivelul conducerii statului nostru. În plus, una în premieră în societatea democratică postdecembristă, fie ea și cu încă multe slăbiciuni și imperfecțiuni. Este, întradevăr inedit și excepțional ca partidul majoritar în Parlament să-și saboteze propriul guvern!

Cum să nu iubeşti România, vorba aia, „mereu surprinzătoare”? Suntem numa’ buni de Cartea Recordurilor. Avem: guvern fără miniştri, premier politic fără partid şi e prima dată în istorie când o formaţiune politică depune moţiune de cenzură împotriva propriului prim-ministru.

​Zilele premierului Grindeanu par numărate. S-ar putea spune că madam Firea a dat semnalul şi atât a fost destul. Acuzele curg. Fiecare pesedist, fiindcă pesediştii îl înjură mai rău decât Opoziţia, are ceva să-i reproşeze prim-ministrului. A zis unul, sus-pus, că „guvernează cu ochii la SRI”.

​Acest slogan rezumă în mod precis și cât se poate de ferm o problemă la ordinea zilelor noastre, care trebuie tratată cu multă responsabilitate și cu deosebită celeritate, căci pomenile sociale fac mult rău țării, frânând dezvoltarea societății, munca fiind prima condiție pentru dezvoltarea societății omenești, dar și pentru existența ei. Orice națiune care ar înceta să muncească s-ar condamna singură la pieire.

Provocat fiind de recentele informaţii despre o nouă ispravă a controlului fiscal, aceea cu inspectarea şi amendarea omului cu bacul de la Pomi, am încercat să-mi ordonez câteva reflecţii despre ce este, de fapt, aceasta activitate, cui serveşte ea sau pe cine trebuie să servească şi ce rezultate am putea contabiliza în ce priveşte reprezentarea interesului cetăţeanului, respectiv al contribuabilului de orice fel.