În ce ţară trăim! Alina Mungiu-Pippidi a găsit soluţia perfectă pentru scandalul Arhivei SIPA. Preşedinta SAR propune incendierea documentelor. N-o să vă vină să credeţi, dar ideea e de inspiraţie eminesciană. Păi, n-a spus poetul să dăm „foc la puşcărie şi la casa de nebuni”? Iată soluţia „doi în unu”!

Acest text are la bază un editorial și un interviu video, iar subiectul său este și subiectul momentului în presa mondială, adică prestația președintelui american Donald Trump.

Există, în Parlament, o propunere legislativă de completare şi modificare a Legii privind organizarea şi funcționarea Curții de Conturi. Inițiativa privește două grupe de modificări: prima se referă la introducerea unor atribuții noi pentru instituție şi pentru auditorii publici externi, angajați ai acesteia, iar a doua propunere vizează condiții noi de aplicare a răspunderii juridice pentru personalul de execuție, respectiv pentru auditorii publici externi.

Atacurile teroriste din septembrie 2001 din America au avut loc pe 11 septembrie (9/11) iar rezultatele alegerii celui de-al 45-lea președinte al SUA au fost cunoscute pe 9 noiembrie (11/9). Dincolo de cifre, dezastrul bine-cunoscut în care au murit 2.977 de oameni s-ar putea să nu fi schimbat atât de radical lumea cum o face alegerea lui Donald Trump.

Cum partidul e la mare ananghie, Buşoi s-a gândit să pună o taxă de participare la congresul PNL. Adică, urma să fie un vot cenzitar? Să aibă drept de vot numai cei cu dare de mână? Păi, aşa hal de democraţie originală şi un aşa fel de capitalism de cumetrie n-a visat nici moş Ion Iliescu.

Ciudat de actuale sunt vorbele de acum 21 de secole ale lui Cicero! Dar nu rugina dascălilor este boala învăţământului românesc actual, chiar dacă boala ruginii didactice este perenă şi universală. De fapt învăţământul românesc are atâtea boli încât te miri că mai are putere să horcăie.

​Un popor nu poate exista fără repere de identificare şi fără sărbători repetitive care să-i confirme participarea la marele spectacol al existenţei. Toţi ateii aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare şi aceeaşi tensiune emoţională Crăciunul şi Paştele, ca şi cei mai credincioşi oameni, pentru că există în fiecare om nevoia funciară de sărbătoare ciclică, care să îi formeze existenţa, altfel cenuşie.

Aşa precum în viaţa personală, în destinul său, fiecare om este singur, desigur în fluviul unui destin colectiv, tot aşa fiecare popor este în destinul său singur în cursul istoriei generale. Lumea este alcătuită din structuri geopolitice, fiecare structură fiind fieful unor seniori şi al mai multor vasali cărora diplomatic li se spune aliaţi ori prieteni. Cine răsfoieşte puţin istoria, va vedea că de când lumea seniorul îşi apară vasalul cât timp are interes să o facă.

Profesorul Gavril Cornuţiu a fost o voce puternică în peisajul publicistic bihorean. Pentru cititorii care l-au apreciat, reluăm câteva din articolele sale publicate de-a lungul timpului în CRIŞANA.