Pe bucăţi? Pe ani? Pe kilogram? Sau integral la un investitor strategic? Valoarea şi legitimitatea unui om pe lumea asta este dată de faptele sale, de trecutul său şi de ceea ce i-a lăsat ca zestre familia. La fel şi popoarele sunt legitimate în faţa lumii şi a viitorului de luptele lor, de creaţiile lor, de toate înfăptuirile lor de-a lungul veacurilor, adică de istoria lor. Iar generaţiile viitoare se vor mândri (sau se vor ruşina) cu ceea ce le vom lăsa noi. Ce le lăsăm?

Nimic nu este păzit mai cu sacră supraveghere de-a latul lumii decât vestigiile înaintaşilor. În Copenhaga, am stat într-o cazarmă medievală, transformată într-un hotel "pentru că aceasta este istoria noastră", "de care nu ne batem joc". La Los Angeles, căutând ceva, am ajuns la un monument, constând într-o poartă de piatră (atât), ridicată după 1700. Doi stâlpi şi un arc de piatră cum vezi în multe sate la noi. Da, dar "este istoria noastră", scria pe o plăcuţă. A noastră? De câte ori s-a produs o ruptură în istorie, de fiecare dată "noile cohorte" s-au simţit obligate să "radă" meritele şi urmele înaintaşilor. Mai cinstit, adică pe faţă, mai pasiv, adică "în numele...", pe la spate, prin alţii "care...". Dar ca să fim întregi, a noastră este orice urmă a istoriei, inclusiv puşcăriile care au fost şi din care este bine, pentru memoria colectivă, a se conserva muzeal exemple. De unde toată discuţia? Se anunţa pe TVR 1, la ora de maximă audienţă a ştirilor, că imensul complex al Casei Scânteii va fi scos la privatizare. Dacă nu pentru clădire, atunci pentru teren şi pentru că, vezi Doamne, "au apărut fisuri" la un imobil pe care nu l-ai mai putea construi cu 500 de milioane de dolari, plus terenul (zeci de hectare), dar pe care nu se pot obţine decât 70-100 de milioane. Dar cine şi-o fi pus ochii pe o asemenea halcă uriaşă? Unul singur sau mai mulţi? Anunţul nu este decât o pregătire psihologică, pe cale mediatică "s-a discutat şi la televizor etc." Mare lucru să găseşti trei nebărbieriţi care să-şi dea cu părerea? Mai mult, spus pe şleau, "valorează terenul...", adică la moloz cu clădirea!Este adevărat că are un aer rusesc. Dar ea este o valoare în sine, o dată, a doua oară, este istoria noastră. A treia problemă care se ridică şi care priveşte pe fiecare român este sărăcia zestrei edilitare a Capitalei. Dacă nu mai este rentabilă actuala utilizare sau dacă se vrea a se scăpa de ea, de ce se uită că Bucureştiul este o capitală fără un centru modern de conferinţe, fără de care niciun oraş cu pretenţii nu este întreg. Adăugaţi în spaţiile dintre actualele clădiri, una sau două săli mari, transformaţi actualele spaţii în săli de toate dimensiunile şi cu o sumă înzecit mai mică, am putea avea cel mai mare şi cel mai funcţional centru de conferinţe din Europa. Bucureştiul ar putea intra în marele circuit al congreselor, conferinţelor ştiinţifice, culturale, politice etc., al continentului şi al lumii. Aceasta ar însemna promovarea brandului Bucureşti, ar însemna utilizarea la maximă capacitate a posibilităţilor hoteliere şi de deservire (restaurante etc.) ale Capitalei, la promovarea produselor naţionale (de la vinuri, la artizanat etc.), accelerarea comerţului etc.

Chiar nu există la nivel de conducere nimeni care să gândească şi pentru români, pentru istoria lor, pentru promovarea interesului lor? Încep să privatizeze istoria şi nu-i nimeni în stare să-i oprească? Am ajuns deja nişte sclavi nenorociţi pe plantaţii?