Atunci când mediul de afaceri putea să ofere soluţii concrete pentru atenuarea efectelor crizei economice şi ieşirea din recesiune, mediul politic s-a arătat dezinteresat. Acum, când efectele crizei se resimt puternic atât prin numărul îngrijorător de firme închise, cât şi prin creşterea record a numărului de şomeri la nivel naţional, salvarea întârzie să vină. Măsurile luate de guvernanţi au fost superficiale, iar împrumutul uriaş luat de la FMI a îndatorat pe viaţă cel puţin o generaţie de români. În vremurile grele, când economia abia mai gâfâie, mediul politic ar trebui să-şi reconsidere de urgenţă poziţia. Parafrazând un citat celebru, este vremea ca politicienii să nu mai întrebe ce poate face mediul de afaceri pentru ei, ci cum ar putea clasa politică să ajute mediul de afaceri.

 

Alegerile prezidenţiale au o miză mare atât pentru viitoarea stabilitate politică, cât şi pentru buna funcţionare a economiei. Conform unui sondaj realizat de Uniunea Naţională a Patronatului Român, circa 42% dintre IMM-uri consideră că instabilitatea politică este principala cauză a prelungirii crizei economice. La începutul acestui an, majoritatea managerilor credeau că principala cauză a crizei era reculul înregistrat pe pieţele financiare din SUA propagat la nivel planetar după modelul bulgărelui de zăpadă. Acum, a devenit evident că blocarea deciziilor politice cu efect imediat în deciziile legislative şi administrative este pietroiul de moară atârnat la gâtul economiei care abia mai respiră. Anul 2009 a fost unul cumplit pentru firme şi angajaţi, presărat cu zeci de mii de falimente şi sute de mii de şomeri. Când toată lumea se gândeşte că mai rău de atât nu poate fi, ei, uite că se poate, şi anul viitor se anunţă de-a dreptul catastrofal. Vina pentru înrăutăţirea lucrurilor o poartă exclusiv clasa politică blocată între un guvern demis de Parlament şi un altul care pare sortit să pice examenul la vot. Din păcate, nici până să ajungă cu roţile blocate, Executivul nu se poate lăuda că a făcut prea multe pentru sprijinirea motorului economiei, mediul de afaceri privat. Dimpotrivă.

Execuţia bugetului general consolidat la 30 septembrie 2009 arată că niciuna dintre măsurile anticriză propuse de Guvernul Emil Boc nu au fost implementate. Astfel, cele trei mari operaţiuni - reducerea salariilor bugetarilor, reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile şi creşterea investiţiilor - s-au împotmolit lamentabil. Conform datelor centralizate de Ministerul Finanţelor Publice, cheltuielile de personal pentru primele nouă luni ale anului au înregistrat o creştere de 9,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Totodată, cheltuielile cu bunurile şi serviciile au înregistrat o scădere de numai 2,5% faţă de aceeaşi perioadă, deşi era planificată o reducere de 30-50%. Cheltuielile cu investiţiile au atins doar 4,6% din PIB, deşi în bugetul de stat pe anul în curs erau prevăzute 7% din PIB. Seci cum sunt ele, cifrele demonstrează fără dubiu că falimentul politicii economice a băgat mediul de afaceri în comă. Cauzele pentru care măsurile chirurgicale menite să salveze economia au eşuat sunt multiple. În loc să scadă cheltuielile bugetare cu personalul, constatăm că ele au crescut. Funcţiile de conducere din administraţie, din companiile de stat şi ministere sunt în continuare mult prea numeroase şi regeşte plătite în raport cu beneficiile pe care le aduc.

 

În tot acest timp, pentru a supravieţui, angajatorii privaţi sunt nevoiţi să reducă salariile şi să renunţe la o parte din angajaţi. Nu este nici corect şi nici logic să omori găina care produce ouă de aur şi, în acelaşi timp, să îmbuibi clientela politică cocoţată în funcţii de conducere. Soluţia evidentă pentru ieşirea din impas este sprijinirea firmelor private prin măsuri economice concrete pentru a conserva locurile de muncă şi menţinerea în activitate a cât mai multor angajaţi. La rândul lor, aceştia îşi vor păstra statutul şi obligaţiile de contribuabili la fondurile de asigurări sociale şi vor avea resurse pentru consum până când, încetul cu încetul, roata economiei va prinde din nou avânt...

(Va urma)