Bilanţ macabru... Am încheiat încă un an de greutăţi şi neajunsuri pentru noi, oamenii cu părul albit de griji şi suferinţe. În toamna anului 2005, gârboviţi de atâtea poveri ce ni s-au pus în cârcă, aproape toţi pensionarii am votat pentru "schimbare". Domnul Băsescu cu al său "Să trăiţi bine!", rostit cu mâna dreaptă dusă la tâmplă, ne-a făcut să sperăm că viaţa noastră, a vârstnicilor, dacă nu se va îmbunătăţii, se va opri măcar din degradare. Dar au fost doar iluzii. La cârma ţării au venit echipe de o incompetenţă crasă, cum nu ne-a fost dat să vedem în toţi anii post-revoluţionari. Calificativul nu-l dăm noi, cei bătrâni, care, după munca de zeci de ani, ne-am trezit în sărăcie lucie, ci aceasta rezultă limpede din starea vieţii noastre şi a unui bilanţ catastrofal la sfârşitul unui prim an de guvernare a "aleşilor". Iată câteva exemple: 1. În anul 2005, pensionarii nu au primit nici o indexare lunară sau măcar trimestrială, aşa cum a promis fostul guvern Năstase. 2. După recalcularea pensiei, mulţi pensionari nu au obţinut pensia mărită, iar alţii se zbat cu hârtiile în mână pe la arhivele fostelor locuri de muncă pentru obţinerea unor adeverinţe, că doar-doar vor primi drepturile cuvenite. Actuala putere mai mult a cheltuit de la buget cu recalcularea pensiilor, decât a reuşit să le crească. 3. Inflaţia, evoluţia preţurilor, scăderea PIB etc, sunt demne de Cartea Recordurilor. 4. La celălalt pol, carnea, maşinile, casele de locuit şi o bună parte a serviciilor s-au scumpit într-un ritm mult mai rapid decât veniturile. 5. Preţurile la gaze naturale, la energie electrică sunt în creştere, lovind în buzunarele celor nevoiaşi. 6. La transportul feroviar s-a înregistrat o creştere de 7 ori, la serviciile de apă-canal - de 8 ori, la telecomunicaţii - de 18 ori. S-a ajuns astfel ca scumpirile fără noimă ale utilităţilor, ale taxelor şi impozitelor să înghită mai mult de trei sferturi din bugetul familiei. 7. Taxa unică de impozitare de 16% nu i-a ajutat cu nimic pe cei săraci. Aşa se face că, în disperare de cauză, s-a recurs la taxarea aberantă a veniturilor individuale, la inventarea a tot felul de "fonduri speciale", în timp ce marii datornici trăiesc liniştiţi. Guvernul încearcă să cârpească debilul buget de stat. Noi, cei care formăm populaţia defavorizată, suntem ţinuţi în genunchi în aşteptarea polonicului pentru completarea hranei. Tot aşteptând binele, intervine minciuna, ce nu face altceva decât să ne amâne agonia. Aceasta se află în "drepturile ei" şi ne sugrumă până şi speranţele. Cine să ne apere pe noi, pensionarii, dacă şi miniştrii care se numesc ai "protecţiei sociale" au dormit în scaunele lor călduţe. Iar când se plictisesc, se urcă în limuzinile lor şi pleacă, lăsând lucrurile şi mai încurcate. Cum să respectăm asemenea demnitari, aleşi şi prin votul nostru, când ei călăresc cu schimbul pe spinarea noastră? Noi, cei care mai trăim doar cât ne este dat, îndurând nedreptăţi, am uitat şi cum se moare în chip tradiţional. Se moare de stres, de boli pe care noi nu le-am cunoscut, se moare de foame. Dacă te uiţi în Cimitirul Rulikovski, poţi vedea noi parcele de morminte proaspete. Azi, mâine, nu mai ajunge suprafaţa cimitirului să facă faţă numărului crescut de morţi. Ce trist şi macabru bilanţ! Aleşii noştri politici nu ţin seama al cui e mortul, fură bomboanele de pe colivă şi aleargă după alt mort. Ei nu văd şi, mai ales, nu simt că adierea vântului de astăzi se poate transforma mâine în furtună, în uragan. Ne-au minţit la votare şi ne mint în continuare. Ceea ce e şi mai dureros pentru noi, pensionarii, este sfidarea. Pentru ei, noi nu trăim decât până depunem votul. Dar nu trebuie să uite că noi suntem mulţi, dar nu şi proşti!