Un banc care circula - şi probabil mai circulă - printre studenţii la Filosofie spunea că Nietzsche, în timpul vieţii, scria pe ziduri "Dumnezeu a murit" şi semna "Nietzsche". Într-o zi a murit Nietzsche. Pe un zid a apărut scris "Nietzsche a murit", semnat - "Dumnezeu".

Umorul bancului e dat de felul în care se face raportarea la conceptul "valoare", un concept central al sistemului lui Nietzsche. "Valoarea" morală este şi unul dintre conceptele cu care se jonglează şi în politica românească, iar în cazul de faţă a fost identificat prin "Albă ca Zăpada", definită acum un an de Sebastian Lăzăroiu, acum doar un "fost" (ex-ministru, ex-consilier prezidenţial). "Albă ca Zăpada" a fost gândită şi aruncată pe piaţa ideilor politice din România ca o valoare morală, în antiteză cu ceea ce oferă politicul acum şi a fost "ucisă" în 12 cuvinte dintr-o epistolă adresată de Lăzăroiu lui Mihail Neamţu, autorul manifestului Noua Republică: "ceea ce până acum un an părea un basm va deveni realitate". Realitatea omoară basmele iar personajele de poveste nu supravieţuiesc în realitate. De fapt, Lăzăroiu a trecut-o pe "Albă ca Zăpada" din poveste în realitate, astfel încât aceasta prinde contur ideologic în "Noua Republică", a pus capăt acţiunii de teasing începută acum circa un an şi s-a alăturat acestei platforme. "Alba ca Zăpada" a însemnat orice (valoare, platformă, structură, pol, ideologie, partid, alianţă) până şi-a transferat ingenuitatea şi patternul imaculat la Noua Republică. Transferului i se poate acorda beneficiul aşteptării, dar mai greu prezumţia de nevinovăţie şi de "alb". Filiaţia de acţiune şi febleţile politice ale lui Sebastian Lăzăroiu sunt arhicunoscute. Mihail Neamţu nu a răsărit din neant şi nici ca Afrodita din spuma mării. Simpatiile sale politice sunt aidoma celor ale lui Lăzăroiu: idilice cu PDL. Nu trăieşte din ambrozia şi nectarul idealurilor într-o lume pură, tămâiată cu smirnă. Dimpotriva, vrea să fie parlamentar. Până şi povestea imaculării şi atrăgătoarea denumire "Noua Republică" sunt vechi. Când Adrian Năstase era în culmea gloriei funcţiona de zor teoria "centrului imaculat". Năstase era deasupra suspiciunilor, ticăloşi erau doar cei care roiau în jurul său. "Noua Republică" este o sintagmă izvorâtă din mintea prodigioasă a lui Valeriu Stoica, cel care justifica găselniţa revizuirii Constituţiei. Lumea e mică şi contrariile se atrag. Prozeliţi ai echilibrului şi căii drepte, cei adunaţi în Noua Republică se reunesc la o întâlnire unde invitat este un realizator tv vizibil înregimentat politic pe care ei îl numesc "soldat al libertăţii" şi trâmbiţează că de dragul manifestului/platformei se prăpădesc "mii de români, de la bucătari şi pensionari până la universitari şi cercetători în ştiinţele naturii". Aşteptările faţă de apariţia unei entităţi politice care să administreze speranţa sunt mari. Noua Republică a reuşit să ofere până acum doar îngâmfarea deţinerii unor adevăruri absolute. Liviu DĂDĂCUŞ