Străzile unui oraş reflectă istoria locului. Denumirea lor este la cheremul oamenilor care ajung să conducă urbea în numele unui regim sau altul. Oradea nu face excepţie. Oraşul a făcut parte de-a lungul istoriei sale din Regatul Ungariei, apoi din marele Principat al Transilvaniei, apoi a trecut, rând pe rând, sub administrarea a trei imperii, pentru a cunoaşte după Primul Război Mondial o scurtă perioadă de ocupaţie bolşevică. Reintegrat în hotarele fireşti ale României Mari, oraşul va mai traversa încă trei perioade zbuciumate până în zilele noastre: ocupaţia horthystă (1940-1944), ocupaţia sovietică, respectiv perioada comunistă (1944-1989) şi perioada democratică de după 1989. În toate epocile, străzile oraşului au purtat denumiri cu rezonanţă în epocă. În acest moment în Oradea sunt 746 de străzi cu denumiri proprii, majoritatea dintre ele fiind acordate în perioada comunistă, epocă ce corespunde sistematizării urbane în care trăiesc azi orădenii.

Străzi reprezentative din Oradea au suferit în ultimul secol schimbări repetate de nume. Ba chiar şi în ultimii 20 de ani au existat străzi în Oradea cărora li s-a schimbat denumirea de câteva ori, spre exasperarea cetăţenilor care domiciliază aici. Printre cele mai vechi străzi din Oradea este actuala stradă a Primăriei, o scurtă trecere în revistă a denumirilor purtate de-a lungul vremii fiind o oglindă fidelă a epocilor traversate de oraş. Înainte de 1861 era cunoscută sub numele de Német utca (strada Germană), datorită densităţii etnicilor germani stabiliţi aici, ulterior anului amintit primind denumirea Teleki utca, denumire păstrată până la finalul Primului Război Mondial. O bună perioadă de vreme a purtat şi denumirea de strada Principală, pentru ca după al Doilea Război Mondial să primească numele demnitarului comunist Leontin Sălăjan, denumire păstrată până în 1990. Atunci, prin Decizia Prefecturii nr. 210/1990, s-a decis schimbarea denumirii străzii în Mareşal I. Antonescu, denumire rămasă în vigoare până în 2002, când, prin Hotărârea Consiliului Local nr.440, o parte din stradă este botezată Primăriei, iar cealaltă, Calea Aradului.

Vechile Pieţe, botezate după vremuri

O interesantă evoluţie a avut şi Piaţa Unirii, care în 1990 a primit denumirea de Piaţa Victoriei, tot printr-o decizie a Prefecturii Bihor. În jurul anului 1800 era cunoscută sub numele de Piaţa Mică, deoarece aici erau dispuse tarabele cu produse agroalimentare, pe amplasamentul Primăriei funcţionând vechea clădire a Facultăţii de Drept. Odată cu transformările edilitare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, piaţa a fost botezată Szent Laszlo, pentru ca din 1945 să fie botezată Piaţa Malinovski (mareşal al Uniunii Sovietice). Piaţa Mare a oraşului era dispusă pe amplasamentul actualului Parc 1 Decembrie (fost 23 August), sub acest nume fiind cunoscută până după Primul Război Mondial, când a primit numele de Piaţa Mihai Viteazul. După Dictatul de la Viena a fost denumită Piaţa Ezredyi Emlekter, pentru ca în timpul regimului comunist să fie botezată 23 August, la fel ca şi parcul aflat în mijlocul ei, în 1990 fiind botezată, prin decizie a Prefecturii, Piaţa 1 Decembrie. Şi Actuala Piaţă Ferdinand a suferit numeroase schimbări de nume de-a lungul timpului. Până în 1994 s-a numit Piaţa Republicii, înainte fiind cunoscută sub numele de Piaţa Teatrului. În 1945 autorităţile vremii o denumesc Piaţa Stalin, aici existând şi un obelisc ridicat în cinstea soldaţilor Armatei Roşii. În perioada interbelică s-a numit Piaţa Regina Maria (în faţa Teatrului existând statuia reginei), iar înainte de Unirea din 1918 şi în perioada horthystă locul a purtat denumirea Bener László (episcop romano-catolic participant la Revoluţia din 1848).
(va urma)