După 22 de ani de tranziţie care nu se mai termină, România a rămas o ţară bogată cu oameni săraci; ţara care vinde forţă de muncă şi resurse ieftine; ţara cu industrie puţină, dar nici aceea a ei; ţara cu un potenţial agricol imens, dar nefolosit; ţara unde se consumă mai mult decât se produce, consumându-se produse scumpe din import; ţara în care profiturile obţinute de străini se transferă în străinătate fără nici o îngrădire.

În timp ce baza economică a României se "subţiază" pe zi ce trece, suprastructura devine din ce în ce mai „stufoasă", cu zeci de instituţii parazitare, supra­dimensionate, superbirocratizate şi supercorupte. Bugetul ţării este destinat, în cea mai mare parte, rambursării înrobitoarelor împrumuturi externe (adevărate lanţuri la gâtul generaţiilor viitoare). Astfel că o mică parte rămâne pentru investiţii, pentru dezvoltare, iar învăţă­mântul şi sănătatea sunt mereu vitregite de fondurile necesare funcţionării lor normale, ceea ce a dus la degradarea fără precedent a acestor importante activităţi pentru educaţia şi sănătatea poporului român. În spitale, mizeria şi lipsa de medi­ca­mente au devenit "boli cronice", în timp de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-a dovedit un prost adminis­trator al fon­durilor destinate sănătăţii - o instituţie parazitară supradimensionată, care con­sumă pentru întreţinerea pro­priului aparat sume mari din fondurile destinate bol­navilor. La medicii de familie (de ce li se zice aşa?!), îţi trebuie programare, de parcă boala se poate programa. La conducerea instituţiilor statului au ajuns non-profesionişti, clientela partidelor ajunse la putere, corupţia, birocraţia şi dezinteresul pentru rezolvarea problemelor cetăţeanului de rând făcându-şi loc în aceste instituţii supradimensionate şi superbirocratizate, care n-au înţeles că ele au rolul de a-i sluji pe contribuabili şi de a-i trata cu respect.  Nici oamenii politici şi nici conducătorii statului n-au înţeles că misiunea lor este una naţională, deasupra oricăror interese de partid şi de grup. N-au înţeles că ei trebuie să slujească poporul şi nu invers, complăcându-se în polemici şi intrigi politice, în loc să-şi unească forţele pentru a găsi soluţii optime de rezolvare a problemelor ţării, măsurile întreprinse fiind, de multe ori, contraproductive, împotriva şi nu în favoarea poporului, aducând la culti­varea urii între diferitele categorii socio-profesionale şi la nemulţumiri sociale. În ultimii ani prestigiul primului-ministru şi al guvernului a fost subminat, prin implicarea excesivă a şefului statului în atribuţiile acestora, încălcând Constituţia şi normele democratice. "Miopia" politică şi "surzenia" conducătorilor şi oamenilor politici, au permis jefuirea ţării fără milă, prin fel de fel de "inginerii financiare", prin privatizarea frauduloasă a industriei, prin licitaţii incorecte, prin concesionarea pe aproape nimic a resurselor naturale, prin tăierea ilegală şi exportul în străinătate a unei mari bogăţii a ţării - lemnul din pădure, prin "căpuşarea" societăţilor comerciale şi a regiilor statului, prin "implantarea" în consiliile de administraţie ale acestora a clientelei politice a partidelor de la putere care, în afară de a-şi lua "regeasca" recompensă, nu-şi aduc  nici o contribuţie la bunul mers al activităţii acestora etc. Parlamentul ţării, care ar trebui să fie expresia democraţiei autentice, forul cel mai înalt de decizie, se zbate în neputinţă, fiind "călcat în picioare" de către nişte insti­tuţii părtinitoare şi abuzive, subordonate politic (datorită compo­nenţei lor politice), înfruntând Parlamentul şi ajungând chiar să nesocotească votul poporlui suveran. Toate acestea constituie puternice argumente ca alegerile din decembrie să aibă ca scop şi finalitate schimbarea şi reîmprospătarea clasei politice actuale cu oameni noi, în deosebi tineri culţi, inteligenţi, integri, curajoşi, harnici, tenace, capabili şi decişi să instaureze în România o democraţie autentică şi să ducă ţara şi poporul spre prosperitate şi demnitate. Din păcate, listele de candidaţi prezentate de partidele politice nu prea lasă să se întrevadă o schimbare majoră în acest sens, cei propuşi fiind cam aceeaşi din actuala legislatură, deşi aceştia şi-au "do­vedit" incompetenţa şi limitele în cei patru ani de "sedentarism" şi "bun trai" în Parlament. Poporul român doreşte ca noii politicieni să fie oameni cu viziune naţională, echilibraţi şi echidistanţi, deasupra grupurilor de interese, care să fie bine informaţi asupra tuturor problemelor cu care se confruntă ţara şi cetăţenii care i-au ales şi care să se pună în slujba acestora cu dăruire şi cu devotament. Ei trebuie să respecte legea şi normele morale, înfrânându-şi excesele şi poftele de îmbogăţire rapidă şi pe căi necinstite. Noii oameni politici ar trebui să se caracterizeze prin cinste şi corectitudine, dar şi prin tărie de caracter, hotărâre, tenacitate, curaj şi rezistenţă în faţa greutăţilor cu care se confruntă ţara, iar soluţiile de rezolvare să vină de la politicienii români şi nu din afară, încercând să punem în valoare conceptul liberal "prin noi înşine" aplicat cu succes de monumentala familie politică Brătianu.