Planul urbanistic general al municipiului, supus dezbaterii publice azi, 18 aprilie, de la ora 16.00, în sala mare a Primăriei, cuprinde strategia de dezvoltare a Oradiei pe termen mediu şi lung. Este un proiect grandios şi predictibil, mai relevant şi cuprinzător decât toate proiectele ultimilor 23 de ani şi dezbaterile electorale la un loc. O viziune pentru viitor - ştiinţifică, dar şi perfectibilă. Apreciind că abordările strategice ale specialiştilor care au colaborat la proiect sunt aplicate, complexe şi contextualizate, consider că tocmai din perspectiva filosofiei şi viziunii sale proiectul suportă unele nuanţări şi amendamente.

Astfel, există, pe bună dreptate, multiple referiri la calitatea patrimoniului urbanistic şi arhitectural, dar şi la eforturile administraţiei locale de a susţine dezvoltarea turismului, dar acestea se regăsesc în proiect numai la modul general, nefiind personalizate tocmai monumentele de for public, în special lucrări de artă plastică, artă monumentală, construcţii sau amenajări neutilitare cu caracter decorativ, comemorativ şi de semnal, amplasate în spaţii publice, cele care completează şi asigură dotarea urbanistică, imaginea estetică a pieţelor publice, cu impact asupra personalităţii cetăţii şi turismului. În acest context, în interesul public al bihorenilor şi nu numai, având în vedere şi cadrul juridic de reglementare reprezentat de Legea nr. 120/2006, conform căreia responsabilitatea legală privind implementarea şi administrarea lucrărilor de for public revine, în mod firesc, autorităţilor administraţiei publice, este inadmisibil ca în ambiţiosul proiect urban dezbătut public să nu fie personalizată statuia marelui nostru înaintaş Ducele/Voievodul Menumorut, iniţiată de fundaţia cu acelaşi nume, lansată public şi promovată de aproape un an, o investiţie complexă, care, amplasată şi realizată în contextul edilitar adecvat, poate deveni cea mai reprezentativă lucrare de artă monumentală pentru istoria medievală a Crişanei şi Transilvaniei de N-V, dar şi pentru istoria Evului Mediu timpuriu din România. Aceasta este prima completare personalizată la proiectul Masterplan Oradea 2030, la care se adaugă, în mod necesar, statuia ecvestră a Regelui Ferdinand şi multiple alte lucrări, elaborate cu dragoste de frumos şi istorie şi integrate armonios contextului imobiliar imaginat de proiectul Masterplan Oradea 2030.

Componenta ecologică şi calitatea vieţii sunt bine reprezentate în proiect, cu direcţii clare şi concrete. Nu este însă personalizată şi accentuată pe harta proiectului cea mai mare sursă potenţială de oxigen a municipiului, o "fabrică" cât toate celelalte spaţii verzi la un loc. Aici mă refer la cele mai accesibile şi prioritare "LINII VERZI" ale Oradiei, reprezentate de râul Crişul Repede, pârâul Peţa şi altele, care trebuie populate, ÎNCEPÂND DE MÂINE, cu mii de copaci, arbuşti specifici, în paralel cu eliminarea celor bătrâni şi curăţirea celor adulţi. Extinsă şi către zona metropolitană, această acţiune poate fi revoluţionară pentru ecologia locală. În ce priveşte partea cea mai revoluţionară a proiectului, lărgirea şi modernizarea străzii Avram Iancu, consider că înainte de adoptarea deciziei se impune o evaluare mai precaută. Bulevardul este important pentru că duce la Universitate şi la instituţia eternităţii, cu legatură către Nufărul şi centură, dar: costurile pot să fie de zece ori mai mari decât renovarea imobilelor demolabile; pot să apară diverse blocaje juridice; iar tehnic demolarea nu este simplă, pentru că nu toate clădirile sunt construite pe lungime, paralel cu drumul, multe fiind perpendiculare, iar în final poate rezulta un aliniament ciudat sau chiar hidos. Pe de altă parte, zona centrală devine tot mai pietonală şi cu mai multe sensuri unice, iar jumătate dintre orădeni circulă către universitate şi cimitir dinspre zona de vest prin Bd. Decebal şi de la intersecţie, după Garnizoană, până la cimitir, este mai facilă lărgirea şi modernizarea şoselei.

În subsidiar şi integrate proiectului, unele chiar cu prioritate, există zone pe harta municipiului păgubos întreţinute care trebuie reabilitate cu precădere. Astfel, str. Coziei, pe care locuiesc, a suportat cinci intervenţii tehnice la infrastructura de utilităţi numai în luna martie a.c. şi cca 30 în ultimii patru ani, cca 1/3 fiind înlocuită pe bucăţi, ceea ce este extrem de păgubos. Situaţia este aceeaşi şi pe celelalte opt străduţe cu sensuri unice, învecinate, care, împreună, măsoară sub 3 km. (Perimetrul Sucevei, I. Vidu, Univesităţii şi Moţilor). Semnez prezentul articol în calitate de membru al Fundaţiei Menumorut, membru activ al societăţii civile şi cetăţean devotat al urbei.

Consilier juridic, Nicolae SĂLĂJAN