Au trecut 21 de ani de la Revoluţia română din Decembrie 1989. Cei mai vârstnici îşi aduc aminte cu emoţie de acele zile fierbinţi, petrecute la Timişoara, Arad, Sibiu, Bucureşti, Oradea şi în toată Ţara Românească.

Îmi aduc aminte de cele văzute la televizor şi de cele petrecute în centrul oraşului Oradea, mai exact în faţa Primăriei, unde erau adunaţi mii şi zeci de mii de tineri şi vârstnici dornici de schimbarea unui sistem ateist şi comunist. După aproape 45 de ani de comunism s-au auzit pentru prima data în acele zile ale lui decembrie 1989, cuvintele Scripturii: "Cu noi este Dumnezeu", cuvinte izvorâte din sufletele fiilor şi fiicelor acestui popor credincios. Copii şi tineri şi-au dat viaţa pentru o viaţă liberă şi mai fericită. Aşa au gândit ei şi cei mai mulţi dintre noi, dar iată că, după atâţia ani după Revoluţie, viaţa tinerilor, a bătrânilor şi a noastră a tuturor este tot mai grea. Tinerii sunt nevoiţi să-şi părăsească casa părintească, fraţii şi prietenii pentru o pâine "mai bună", în Italia, Spania, Canada şi peste tot în lume. Bunicii şi părinţii lor sunt supăraţi acasă, pentru că rămân singuri şi fără ajutor din partea Statului, dar mai ales din partea copiilor pe care i-au născut, crescut şi învăţat să fie de folos familiei, patriei şi Bisericii din care fac parte. Bătrânii aşteaptă ajutorul social, prin îmbrăcăminte, medicamente şi mâncare caldă la domiciliu, tinerii aşteaptă prin bunăvoinţa duhovnicilor lor hrană de suflet, încurajare şi speranţa într-o zi mai bună. Din cauza sărăciei şi a lipsei locurilor de muncă, tinerii nu-şi pot forma un cămin familial. Cei mai mulţi ajung la tot felul de păcate din cauza lipsei unei educaţii sănătoase şi a unui trai decent. Le-am recomandat rugăciunea, prezenţa la Sfânta Liturghie şi îndrăzneala de a munci şi a crea ceva după posibilitate şi pricepere.

Nu credeam atunci că, după 21 de ani de la Revoluţie, viaţa să meargă din rău în mai rău. Nu credeam în atâta minciună şi înşelătorie. Ce putem face pentru a schimba această stare de fapt? Să nu fugim de muncă şi de rugăciune, să fim dornici de bine, de fericire şi de prosperitate. Să avem nădejdea şi speranţa ca toate acestea le vom primi de la Dumnezeu, Cel ce vine în lume ca să se nască şi să crească ca pe noi oamenii să ne mântuiască.

preot Gheorghe NEMEŞ, participant la Revoluţia din Decembrie 1989,