Şi când s-au răsturnat urnele cu voturi, în partid s-a lăsat tăcerea. Ieşirea de la masa Puterii ordonată de Crin Antonescu i-a lăsat pe liberali în procentul mic, iar pe el l-a prefăcut într-un stâlp de sare. Visul său de a intra în Palatul făgăduinţei s-a transformat în coşmarul rătăcirii prin pustiul indiferenţei electorale.

Strategia liderului liberal în anul de graţie uns cu alegeri prezidenţiale a fost un eşec. Cine l-a sfătuit că ar avea mai mari şanse să câştige preşedinţia din opoziţie, nici că putea să-i facă un deserviciu mai mare. Dacă a decis singur, pur şi simplu înseamnă că şi-a depăşit propriul nivel al competenţei, pentru că a ignorat poruncile date de electoratul USL: aceea de a fi la guvernare şi a-l da jos pe Băsescu. Încălcarea poruncii a căpătat greutatea păcatului trădării, iar trădarea nu degeaba a fost pusă pe cele nouă cercuri ale infernului. Antonescu mai poate fi preşedinte al partidului doar pentru că are experienţă, dar nici într-un caz nu mai poate fi candidatul dreptei pentru alegerile prezidenţiale din toamnă. Ultima decizie pune capac unei serii de răzgândeli de proporţii biblice, începând cu celebra deja, ieşire din viaţa politică de după confruntarea de la referendum cu Goliathul de la Cotroceni. Fiara nu a fost răpusă, spre disperarea celor 7,4 milioane de votanţi care s-au trezit că cei doi aliaţi, Ponta şi Antonescu, încep să-şi tragă picioare în cur. Antonescu a pierdut o bătălie pe mâna lui, dar în cazul în care va reuşi să negocieze o reunificare a dreptei fără Traian Băsescu în ea şi cu Klaus Iohannis candidat la preşedinţie, PNL va putea duce onorabil războiul din toamnă.

Apocalipsa după Crin îşi scrie zilele acestea un nou capitol, poate ultimul, dar în mod sigur primarul Ilie Bolojan trebuie să-şi revizuiască evanghelia. Nu cred în ceea ce clamează învingătorii subţiri din PSD şi UDMR Bihor, că Ilie Bolojan a pierdut încrederea orădenilor. Sau că PSD a prins o mai mare simpatie în ochii orădenilor. Pur şi simplu, simpatia şi încrederea pe care i-au acordat-o orădenii în două rânduri lui Ilie Bolojan nu a avut nimic de-a face cu aceste alegeri. Teoria locomotivei care tractează o listă merge doar când locomotiva candidează. Nu toţi alegătorii sunt proşti şi nu toţi pot fi manipulaţi. Eroarea tactică a lui Ilie Bolojan constă în faptul că a crezut că poate face cadou încrederea sa unei liste a PNL în care alegătorii au identificat doar „trădarea" lui Crin Antonescu. (La fel a păţit-o şi Iohannis la Sibiu.) În consecinţă, i-a rămas alături în Oradea doar electoratul dur, în esenţa sa liberal. În plus, întoarcerea către urne a fiului risipitor Mircea Diaconu a rupt voturi multe din potenţialul liberal, iar pe fondul unui absenteism masiv în Oradea, rezultatul este limpede ca apa Iordanului. De mirare este însă cum reuşesc pesediştii bihoreni să se îmbete cu apă rece, atâta vreme când toată lumea ştie că doar la o nuntă de acum două mii de ani ea a fost preschimbată în vin. Să tragi concluzia că ai câştigat alegătorul bihorean de partea ta, mai ales pe cel orădean, cu un amărât procent de 26% la alegerile în care prezenţa este cea mai scăzută şi dezintereseul enorm, demonstrează foamea uriaşă după rezultate a unui partid care a fost băgat în post negru două decenii în Oradea. De aici speranţa deşartă că actualul primar şi-a pierdut sprijinul orădenilor şi că cineva din rândul lor îl poate bate la sfintele alegeri. Chiar aşa, oare cine: Mang, Mureşan?!

Cât despre cei de la UDMR Bihor, cu muşchii votului etnic încordaţi, excitaţia politică e mare, dar finalizarea aceeaşi. Stabilitatea tradusă de ei este, de fapt, stabilitatea enoriaşilor votanţi. Nu vor avea niciodată mai multe voturi decât e ponderea minorităţii maghiare în populaţia cu drept de vot, amin!

Dreapta făcută ţăndări de atâtea ori va trece din nou prin chinurile facerii. S-ar putea să asistăm la învierea Alianţei DA, însă tare mi-e teamă că aceasta va fi mai degrabă un zombi în care vor ţopăi bezmetic aceleaşi triste figuri.