Motto: „Ciuma omului e părerea că ştie"
(Montaigne; Aforisme; II; 12; 196)

Altfel spus, este marea greşeală de a se cantona la suprafaţa lucrurilor, care îţi iau ochii cu poleiala lor, fără a se întreba ce ascund vopselele şi poleiala. Este sursa superficialităţii noastre cea de toate zilele.

În toată ţara diplomele universitare se vând precum castraveţii în piaţă. Avem milioane de diplomaţi, numiţi şi specialişti, dar economia românească nu mai este în stare să proiecteze şi să producă nici măcar cuie. Până şi cuiele se importă, urmează să importăm ingineri. Banii publici se cheltuiesc după cum bate vântul fustele. Tot ce iese de sub fustă se cheamă chibzuială. Dacă undeva cineva vrea să facă ordine sar turme agitate de şobolani politici. Haosul e habitatul lor. Dacă undeva un om mai de valoare cât de cât scoate capul sar turmele de impostori pentru care valoarea este otravă curată. Tot ceea ce este supradotat de la natură, copiii care ar putea ajunge elita de care avem nevoie, este recrutat, cu ajutorul harnic al administraţiei de stat şi dus încă de pe băncile liceelor sau din facultăţi pentru a le ordona altora viaţa, pentru a le creşte nivelul de trai. Prin ţară se umblă ca prin pădurea lui Lae, pentru a se recruta tot ce-i cât de cât mai răsărit şi mai profesionist pentru a asigura piaţa muncii din alte ţări „de soare pline" cu oameni de calitate. Noi rămânem goi şi nu-i pasă nimănui. Aţi auzit dumneavoastră să existe măcar ca intenţie un plan naţional care să trateze cea mai dureroasă şi periculoasă rană? Guvernele? Vă rog să vă aduceţi aminte de acele poveşti orientale în care împăraţii, odată pe an, într-o zi anume, lăsau tronul pe mâna slugilor, care precum nişte copii oligofreni benchetuiau într-o dezordine şi o dezlănţuire totală, trezindu-se a doua zi ceea ce erau de fapt. La noi de 20 de ani, zi şi noapte, tronul e gol, iar slugile care ar trebui să facă pantofii unor adevăraţi guvernanţi îşi fac de cap într-o harababură absolută. De vină este poporul român, în întregime, care încă nu înţelege cât de important este să se ducă la vot, care nu s-a dus la vot atunci când trebuia impus votul uninominal afectiv (nu cel pervers aşa zis uninominal impus de partide) şi care ar fi reformat fundamental clasa politică. De aceea românii au dreptul să plângă, dar nu au dreptul să se plângă. În aceste momente de prăbuşire generală preşedinţia visează şi este preocupată de bordele şi de liberalizarea consumului de droguri. Bordelele ne vor salva! Halal preşedinţie!
Deci superficialitate din talpa ţării până la elite. De altfel dacă ţara ar fi avut intelectuali autentici, iar nu autodeclaraţi, superficialitatea generală ar fi fost la nivele relativ acceptabile, aşa cum este ea în alte foste ţări comuniste. Iarăşi revin, nu disperaţi. Apa, timpul şi istoria curg continuu. Nu este vorba despre fatalitatea unei trăsături etnice, chiar dacă sculele comunismului cultural se străduie, conform sarcinii mercenariatului să ne dovedească contrariul. Nu există trăsături etnice. Când Napoleon, care trecea drept un geniu în flerul de a intui şi cunoaşte oamenii, traversa Germania, a spus (aproximativ aşa) „Aceşti oameni sunt incapabili să formeze un stat şi să creeze o industrie. Nu le vor avea niciodată". După 70 de ani nemţii zdrobeau Franţa şi călcau în picioare Parisul, iar ceea ce a urmat ca stat german şi industrie germană... şi a fost Napoleon, nu nişte scule de trei surcele. La noi comunismul economico-ideologic a ştanţat mai complet decât în alte părţi oamenii, emasculând şi sterilizând elitele culturale. Mă tem însă de prorocirea Bibliei. Să sperăm că vom scăpa de comunismul cultural înainte de potopul Fluviului Galben. Revenind la superficialitatea noastră, aceasta a devenit extrem de periculoasă, ajungând în punctul în care instabilitatea socială pe care a generat-o pune sub semnul întrebării rezistenţa structurilor statului şi funcţionarea organelor sociale. În asemenea condiţii, în orice timp istoric, tot mai mulţi cetăţeni au dorit nu puşti, ci mitraliere. Cred că ar trebui ca tuturor decidenţilor, inclusiv celor din afară, să le fie frică de dorinţa de a avea mitraliere sau se doreşte generarea de curente extremiste? Dar, încă odată, nu disperaţi, conservatis temporibus, după vorba ţăranului „Niciodată nu a fost să nu fie cumva".

E noapte. Naţiunea doarme şi visează un vis groaznic de urât. Ca să se trezească nu trebuie decât ca toţi cei care simt o minimă responsabilitate, să însămânţeze în jurul lor seriozitate, de la om la om şi să-i înveţe pe oameni să scuipe înspre sclipiciurile zilei pentru că pe uşa de intrare în Infern scrie cu litere de-o şchioapă: SUPERFICIALITATE...