"Mergeţi cu poporul, de vreţi să nu rătăciţi" (Simion Bărnuţiu)

Trăim vremuri grele. Dacă România ar fi trecut printr-un război, nu ar fi fost atât de distrusă! Nu ar fi dispărut industria, flota, uzinele şi fabricile, ogoarele noastre nu ar fi fost sufocate de oceanul de bălării. Tinerii noştri ar fi luptat împotriva cotropitorilor, nu şi-ar fi părăsit părinţii.

Realitatea este dură: avem conducători care nu-şi iubesc poporul! Aceasta este cauza tuturor relelor care sugrumă Ţara! Nu sunt un laş şi nici un pesimist: după furtună vine vreme bună! Vine vreme bună, însă trebuie să ne apărăm de vijelie.
Noi, un comitet de iniţiativă, am decis să înfiinţăm Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă, ca să apărăm onoarea oştirii, grav batjocorită pe toate cărările şi la toate tarabele. Am trăit să văd ostaşi batjocoriţi de guvernanţi! De preşedintele ţării! Aşa cum am fost, soldaţi de nădejde ai naţiei, vrem să rămânem cetăţeni demni, cu epoleţii nepătaţi de laşitate şi vorbe de ocară ce nu ne pot speria, chiar dacă vin de la efemerii diriguitori ai ţării. Singura noastră vină este că mai dorim să rămânem români!
Nu aş fi crezut că voi trăi clipe în care să constat că preşedintele României şi primul-ministru, ovaţionaţi de aplaudaci, vor da lovitura fatală Armatei Române! Adică, o vor dezonora! Pe mine, fost comandant al uneia din cele 4 brigăzi de blindate din Ardeal, existente în perioada cât am fost în fruntea ei (1995-1997), mă faceţi nesimţit? Prezint, alăturat, cuponul meu de pensie „nesimţită", pe luna octombrie 2008, cu specificaţia căîn anul 1973, când am absolvit cursurile Academiei Forţelor Terestre, aveam un salariu de 1.853 lei. Acum am 2.100 lei! După 36 de ani!
Am totuşi câteva întrebări. Dacă am jurat „să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii! Aşa să-mi ajute Dumnezeu!", cine ne poate dezlega de jurământul sacralizat în faţa Bisericii şi naţiuniii? Cine ne mai redă tinereţea irosită în poligoane, pe aerodromuri, în tancuri şi blindate, în infernul tragerilor artileriei şi rachetelor? Cine a fost cu ostaşul în ger, la inundaţii, la cules recoltele, în Bărăgan, la canal, cine a ridicat Casa Poporului pe care aţi poreclit-o „Palatul Parlamentului?" Care Parlament? Din care aruncaţi legi pline de ură împotriva Poporului Român? Legi care interzic dreptul la muncă? Singura deosebire între distrugerea Armatei Române în perioada stalinistă şi perioada postdecembristă este că nu ne-aţi trimis la stuf, canal, Sighet şi Aiud. Voi ne interziceţi dreptul la muncă? Trăiască democraţia! Jos comunismul!
Dragi foşti comandanţi, ne-aţi dat ordine să salvăm vieţi din vâltorile inundaţiilor, să înfruntăm pericolul "intervenţiei dragilor noştri aliaţi", când aceştia (Armatele U.R.S.S., Ungariei, Poloniei, Bulgariei şi fostei R.D.Germane) au invadat fosta Cehoslovacie în 1968, să stăm la datorie în 1975, când Turcia invada Ciprul, dragi comandanţi, aţi refuzat în anul 1989 Ordinul preşedintelui României de a reprima revolta poporului, aţi acceptat împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu pentru a-i "căţăra pe actualii", aţi tăcut la întemniţarea generalilor, care au făcut din anonimi demnitari! Vreţi mai multă dezonoare? De ce tăceţi? Acum nu ne mai sunteţi comandanţi? Vă simţiţi dezlegaţi de jurământul militar? Eu am fost comandantul Brigăzii 11 Mecanizate din Oradea, iar voi, începând de la caporal până la generalul cu patru stele, aţi dat ordine, iar noi le-am executat, fiecare în raport cu răspunderea sa.
De ce acceptaţi umilirea fără ruşine a uniformei militare? Suntem noi hoţi, borfaşi, criminali, oameni fără Dumnezeu? De ce nu cereţi să domine legea, adică dreptul omului la o viaţă demnă! De ce nu cereţi îmbuibaţilor fără măsură, hoţilor la drumul mare să-şi sacrifice o mică parte din averile fabuloase obţinute prin spolierea poporului român să doneze în folosul săracilor măcar salariul minim? De ce voi, care dezonoraţi instituţiile statului, aţi distrus ţara?
Bogăţia unei naţiuni se compune din două elemente: ce ţi-a dat Dumnezeu (adică bogăţiile ţării) şi munca poporului. Bogăţiile le-aţi risipit, iar poporului îi interziceţi dreptul la muncă! Mai mult, învrăjbiţi neamul românesc pentru a nu realiza că a ajuns la o răscruce a destinului său: ori ne trezim, ori dispărem din istorie!
Desigur sunt multe întrebări, la care nu puteţi răspunde din lipsă de minte, iresponsabilitate şi din laşitate. Voi aminti pentru cei tineri, care nu ne-au cunoscut nici sacrificiile şi nici imensul efort făcut de poporul român pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale, câteva date despre fosta Divizie 11 Mecanizată şi Divizia 89 Infanterie Moto, care trebuia să se înfiinţeze la mobilizare în judeţele Bihor şi Arad.
Părinţii voştri sunt ostaşi rezervişti şi nu trebuie să vă ruşinaţi de ei. Ei sunt martori la cele ce vă destăinuie fostul şef de Stat Major al Diviziei 89 Infanterie Moto, ce trebuia să se înfiinţeze în Munţii Apuseni, leagănul ancestral al iubirii noastre pentru Ardeal. Ei sunt urmaşii lui Iancu, ei cei batjocoriţi. Ei sunt rezerviştii Armatei Române! Efectivele mobilizabile ale celor două divizii şi ale altor forţe terestre însumau peste 50.000 de luptători şi constau în: două comandamente de divizie; trei regimente mecanizate (3 batalioane pe T.A.B. sau M.L.I., un batalion de tancuri, un divizion de artilerie, 1 baterie de autotunuri, o baterie de rachete antitanc, o baterie de tunuri antitanc, o baterie de mitraliere şi rachete antiaeriene, o companie de cercetare, o companie de transmisiuni, o companie de geniu, o companie stat major, o companie logistică şi alte subunităţi); trei regimente de infanterie moto (nu erau dotate cu blindate), organizarea identică cu a unui regiment mecanizat; un regiment de tancuri; un batalion de tancuri; două regimente de artilerie x 3 divizioane; două divizioane de artilerie antitanc; două batalioane de cercetare; două batalioane de geniu; două batalioane de transmisiuni; un divizion de rachete tactice; două divizioane de artilerie antiaeriană; două batalioane logistice; două spitale de linia I; alte subunităţi speciale.

În afara acestor trupe în cele două judeţe erau subunităţi din două brigăzi de grăniceri, unităţi şi mari unităţi de apărare civilă, pompieri, gărzi patriotice, formaţiuni de rezistenţă, trupe de securitate şi miliţie. Culmea, atunci nu a dispărut niciun cartuş! Atunci, armata şi instituţiile Statului erau respectate şi, la rândul lor, îşi onorau menirea. Acum, dacă aţi semănat vânt, culegeţi furtună! Aceasta este doar partea vizibilă a aisbergului! (va urma)