Cu multe sute de ani înainte de Hristos, grecul Herodot afirma că lumea evoluează ciclic între barbaria animalică şi civilizaţie. Modelul ciclicităţii sociale a fost reluat sistematic, referitor la diverse aspecte sociale, până şi în sec. XX. Ultima asemenea teorie a fost lansată în 1962 de Stark şi se referea la reprezentările modelului social în mentalul colectiv. Dar, în fine, lumea nu stă pe loc.

Cea mai mare mutaţie socială din lumea românească este în curs de desfăşurare şi constă în evoluţia ruralităţii spre urbanitate. Este un proces necesar de asimilare a satelor la viaţa contemporană. Uneori aspectele devin comice. Astfel, într-o zi, o tânără ţărancă, între mulsul vacilor şi prăşitul cucuruzului, vine pentru o consultaţie, îi explic cum să ia medicamentele, mă ascultă şi la sfârşit îmi scuipă în faţă un "okey" pe un ton de cea mai autentică mahala. În prostia şi dorinţa ei "de a fi în rând" nu realiza cât de caraghioasă putea fi. N-avea săraca de unde să ştie că cel mai valoros lucru la un om este să fie, cu capul sus, ceea ce este. Dar marele fluviu uman se revarsă continuu, antrenând şi bune, şi rele, şi apele limpezi ale omenescului, şi gunoaiele sale urât mirositoare. Te plimbi pe stradă şi fără să vrei ajungi în mulţimi de oameni şi vezi fălci vânjoase, ori care ar fi putut ajunge delicate, cum rumegă cu sârg. Aştepţi să vezi dintr-o clipă în alta dacă le vor curge balele în piept. Ba unii mai cu moţ fac balonaşe, ţuguindu-şi buzele botoase, precum curul pisicii şi dă-i cu câte un poc! Te uiţi cu atenţie şi nedumerit te întrebi: o fi bou? Nu, că nu are coarne! O fi capră? Nu, că nu behăie! O fi vacă? Nu, că nu dă lapte. În fine, te uiţi mai atent şi vezi că nu-i decât o specie de mitocan cu gumă în buzunar şi limbrici în creier. Însă vă rog să le priviţi cu atenţie mimica în timp ce rumegă. Veţi vedea că le lipseşte de pe faţă acea expresie de fineţe umană, că ceva animalic, inexpresiv şi insensibil a luat locul fineţii umane. De fapt, pe acolo pe unde trec rumegătorii rămân urme de turmă, exact ca pe acolo pe unde trec cirezile. Priviţi trepte de instituţii, săli publice etc. şi veţi vedea cu neplăcere resturi murdare de gumă care se pietrifică, locul devenind aproape de necurăţat. Rumegătorii sunt oameni murdari care transformă în grajd spaţiile prin care trec. Sau altă scenă. Tot în locuri publice, dacă se poate cât mai aglomerate, vei vedea cum brusc o pereche de viţei se opresc şi încep să se lingă, fluturându-şi cozile pline de bălegar, cu care dau după muşte. După ce şi-au terminat spectacolul îşi reiau băţoşi mersul, viţica - roşie şi plină de satisfacţie, iar viţelul cu pieptul plin de aere băşinoase. Gogomanul nu ştie că un bărbat adevărat nu face spectacol din bărbăţia sa. Dar au de ce să fie satisfăcuţi şi mândri. Urmaşii lor se vor bălega în public. Ce altă educaţie le-ar putea da? Există o imensă distanţă între obligaţia oamenilor de a se comporta civilizat şi dreptul animalelor de a-şi manifesta liber instinctele. Un om, cu cât este mai superior, cu atât îşi controlează mai eficient instinctele şi pornirile organice. Cu cât se apropie de animale, cu atâta se manifestă mai "liber". Vai de libertatea animalului! Atrageţi-le atenţia, oameni buni, că sunt proşti şi n-a avut cine să le spună! Trageţi-i de mânecă şi ajutaţi-i să "crească" maturi şi urbani. Dacă nu vom fi reactivi, vom lăsa ca suburbanitatea să infesteze totul.