Într-un interviu acordat săptămâna trecută, ec. Petru Jurj, directorul S.C. Edilul S.A., cel mai important furnizor de servicii din Depresiunea Beiuşului, a prezentat efectele pe care amenda exorbitantă - 500 de milioane de lei vechi, primită de la Garda de Mediu Bihor în urma controlului din 8 octombrie a.c., le poate avea asupra evoluţiei firmei menţionate, dar şi asupra viitorului apropiat al salubrizării din această parte de judeţ.

După cum am mai scris, halda de gunoi de la Beiuş trebuia închisă încă de la 15 iulie, dar, atât proprietarul haldei (Primăria municipiului), cât şi operatorul care o administrează (SC Edilul) au continuat să ţină deschisă groapa de gunoi a oraşului, asta pentru că, în cazul închiderii ei, gunoiul ar trebui transportat fie la Ştei, până la anul, când şi halda de acolo va trebui închisă, fie la Oradea. În aceste condiţii, cei de la Garda de Mediu Bihor, în urma controlului din 8 octombrie, au amendat Edilul cu 500 de milioane de lei vechi, pentru că foloseşte în continuare halda de gunoi a oraşului. Directorul Jurj consideră că această "superamendă" nu trebuia aplicată atâta timp cât situaţia de la Beiuş este una generalizată la nivel naţional, din cele peste 300 de gropi de gunoi actuale, 200 trebuind închise în acest an, iar restul, până în 2017. Toate bune şi frumoase, numai că, din cele 168 de halde ecologice care urmează să le înlocuiască pe cele vechi, maximum 10 sunt funcţionale în acest moment, printre cele aflate doar în stadiul de proiect fiind şi halda de transfer de la Beiuş! Pentru că, în contextul crizei, este puţin probabil că situaţia se va schimba în viitorul apropiat, Ministerul Mediului neavând bani pentru finanţarea acestor proiecte, Petru Jurj consideră injust ca tocmai Garda de Mediu, organism subordonat Ministerului menţionat, să aplice amenzi unora care nu fac decât să menţină curăţenia în zonă şi asta cu mari eforturi şi la preţuri accesibile.
Fireşte, Edilul va contesta amenda în instanţă, dar cei de la Garda de Mediu pot, la rândul lor, reveni cu alte sancţiuni. În plus, interlocutorul nostru a precizat că nu se consideră vinovat de această situaţie, deoarece Edilul se subordonează Consiliului Local, iar operatorul a transmis către acest for a adresă prin care arăta care sunt variantele în cazul închiderii gropii de gunoi a oraşului şi, mai ales, care ar trebui să fie noile tarife ale Edilului, acestea fiind influenţate de transportarea deşeurilor spre Ştei sau Oradea.
Din păcate, Consiliul Local Beiuş nu a înştiinţat Edilul despre luarea unei decizii în această problemă, deşi adresa este, după cum declară Jurj, pe masa aleşilor locali de o lună!
Soluţia provizorie pe care directorul Petru Jurj o recomandă este menţinerea în funcţiune a haldei de gunoi de la Beiuş, argumentele în favoarea acestei propuneri fiind următoarele: menţinerea unor tarife decente (trimiterea gunoiului la Ştei sau la Oradea înseamnă cheltuieli suplimentare cu transportul şi cu depozitarea, la Ştei, aceasta costând 6 euro/tonă, iar la Oradea, 15); continuarea ecologizării întregii zone, pentru că, în condiţiile transportării deşeurilor la Ştei sau la Oradea, Edilul s-ar putea să renunţe la contractele de salubrizare cu comunele Finiş, Tărcaia, Roşia, Pocola, Răbăgani, Uileacu de Beiuş, Remetea, Budureasa şi Curăţele; halda de la Beiuş este aşezată pe un strat de argilă, astfel că impactul asupra mediului este minim (în puţurile forate lângă haldă nu sunt infiltraţii, iar probele luate de Direcţia de Sănătate Publică săptămâna trecută din cea mai apropiată fântână, aflată chiar la baza haldei, arată că apa de acolo este potabilă), iar până la umplere se estimează că vor mai trece pe puţin zece ani, deci, ar putea fi folosită până în 2017, când expiră termenul de graţie stabilit de Uniunea Europeană. Precizarea făcută de Petru Jurj spre finalul discuţiei este stupefiantă: o amendă atât de mare, precum cea dată Edilului de Garda de Mediu Bihor, poate duce la falimentul firmei, deoarece pot fi imobilizate activele circulante ale Edilului şi, dacă adăugăm asta la restanţele pe care unii clienţi le au, în condiţiile crizei, ipoteza devine alarmant de credibilă!

Şi atunci, o întrebare se impune: cui foloseşte falimentarea Edilului? Celor de la Oradea sau de la Ştei, unde Edilul ar trebui să transporte gunoiul? Unor posibili investitori privaţi din afara urbei? Un lucru e, însă, cert: în niciun caz locuitorilor Beiuşului şi ai comunelor învecinate, care ar plăti mai mult pentru a scăpa de resturile menajere ori care, în cazul că tarifele ar depăşi un anumit prag de suportabilitate, vor polua din nou, prin incinerarea gunoaielor sau prin abandonarea acestora în albiile râurilor sau în alte locuri. Cine îşi doreşte să ne întoarcem în trecut şi să revenim la vremurile nu atât de îndepărtate, încât să le fi uitat, când gunoaiele murdăreau mirifica Ţară a Beiuşului, zonă cu un potenţial turistic unic?