În şedinţa Consiliului Local din 13 mai, Marcel Ureche, reprezentantul satului Delani în forul menţionat, a solicitat clarificarea problemei apei furnizate de S.C. Edilul S.A. populaţiei din Delani. Acesta, la fel ca şi alţi locuitori ai aşezării, susţine că, de vreo două luni, apa de la Edilul nu mai poate fi băută, chiar firma furnizoare a afişat anunţuri prin care îi avertiza pe cei din Delani că apa nu este potabilă!

Cu toate acestea, societatea continuă să perceapă acelaşi preţ pentru apă despre care recunoaşte că nu este chiar bună de băut! De aceea, locuitorii satului Delani au solicitat, prin vocea reprezentantului sătesc, micşorarea tarifului la apă. În replică, majoritatea consilierilor locali, cu excepţia lui Ştefan Szatmari, angajat al Edilului, a hotărât suspendarea tarifării apei până la remedierea deficienţelor. Pentru că oamenii se plâng că nimeni nu a luat nicio măsură pentru revenirea la normal, adică pentru ca şi ei să poată bea apa pe care o plătesc, am solicitat un punct de vedere directorului Edilului, ec. Petru Jurj. Acesta a recunoscut, din capul locului, că apa furnizată la Delani are o concentraţie de amoniac peste cea normală şi că, prin urmare, nu e recomandată femeilor gravide şi copiilor de până la 3 ani, dar devine potabilă dacă e fiartă! În opinia conducătorului furnizorului unic de apă din Beiuş şi Delani, Petru Jurj, cauza acestei probleme o constituie infiltraţiile, în timpul ploilor abundente, a apelor de suprafaţă în cea a puţului de unde este alimentat cu apă satul Delani. Cât priveşte măsurile pe care societatea le va lua pentru remedierea situaţiei, care poate degenera, după cum se tem sătenii, directorul Petru Jurj admite că nu poate decât să aştepte ca interferenţele între apele de suprafaţă şi cele de subteran să înceteze, cu alte cuvinte, să nu mai plouă abundent! Adică - Doamne, fereşte! - să vină seceta? Mai mult, Jurj este împotriva hotărârii Consiliului local prin care urmează să furnizeze apă (care nu e potabilă), în satul Delani, gratuit până situaţia revine la normal, ameninţând că, atunci când îi va parveni respectiva hotărâre a Consiliului local, se va adresa Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare, considerând-o ilegală! Pe de altă parte, Jurj propune alimentarea cu apă a satului Delani de la Beiuş, dar, pentru repunerea în funcţiune a reţelei dintre Beiuş şi Delani, Edilul aşteaptă ajutor tocmai de la Primărie şi Consiliul local!

Întrebări care aşteaptă un răspuns

Şi-acum, câteva nedumeriri. Dacă apa nu e bună de băut, deci nu poate satisface toate necesităţile clienţilor Edilului, de ce domnul Jurj, care susţine sus şi tare că societatea, aşa subordonată Consiliului local, este aproape de beiuşeni şi propune tarife mai bune decât alţi furnizori, nu este suficient de flexibil ca să accepte că o apă care nu e bună de băut nu e bună nici de plătit? Apoi, domnul Jurj se opune cu îndârjire transferării serviciilor de apă-canal la Aparegio, susţinând că Edilul trebuie să rămână subordonat Consiliului Local tocmai pentru ca beiuşenii să aibă pârghii de influenţă asupra tarifelor, dar acum, când onor Consiliul Local propune gratuitatea de la Delani, se opune făţiş hotărârii aleşilor beiuşenilor! Când trebuie să găsească soluţii pentru problema celor din Delani, lăsaţi cu gura uscată pe arşiţa asta, domnul director Jurj cere bani pentru investiţii de la... Primărie! Dar Edilul nu are profit, fond de rulment, sume prevăzute pentru investiţii, că bani încasează şi pe apa ce nu poate fi băută! Nu domnul Jurj îi cerea primarului municipiului Beiuş să părăsească lucrările Adunării Generale a Edilului din urmă cu nici două luni? Cât priveşte efectul benefic sau nu al transferării serviciilor de apă-canal către Aparegio, chiar domnul director Jurj ne arată cum stau lucrurile de fapt: admiţând că operatorul regional menţionat ar putea moderniza şi extinde staţia de epurare, interlocutorul nostru a "contracarat" cu un proiect în acest sens al Edilului, proiect elaborat în urmă cu zece ani şi care, de atunci, nu aşteaptă decât... finanţare!