Beiuş - Îşi iubesc copilul de-l sufocă (I)
Unii părinţi şi-ar da ani din viaţă pentru a avea un copil, în timp ce alţii, binecuvântaţi cu urmaşi, îi distrug prin neînţelegerile lor. Divorţul poate fi o izbăvire pentru doi soţi care nu se mai înţeleg, dar poate deveni un coşmar pentru copilul pe care îl au. Un băieţel de şase ani din Beiuş, isteţ şi frumos, este vlăguit moral şi amputat sentimental de părinţii care i-au dat naştere şi care se războiesc acum în instanţe în nu mai puţin de 18 procese.
Unde nu-i minte, vai de copil...
Lungul şir de procese a fost deschis imediat după ce Leonard Antchel a divorţat de Iulia Capotă, după un mariaj de scurtă durată şi în urma căruia a apărut pe lume Carol-Doru. Divorţul pronunţat în 2006 a fost unul cu scântei, iar problemele s-au amplificat după ce femeia, originară din Tecuci, s-a reîntors acasă. Într-un lung şir epistolar pe internet, convorbiri telefonice şi convorbiri directe spre finalul documentării acestui material, Leonard ne-a relatat că fosta soţie a fost de la început pusă pe harţă şi a încercat să-i pună beţe în roate în timp ce încerca să-şi viziteze copilul. Atât el, cât şi fosta soţie ne-au relatat, fiecare în parte, episoade burleşti petrecute în timpul acestor vizite: ba că Leonard şi-ar fi tras cu un sertar în cap şi apoi a reclamat-o pe fosta soţie că l-a lovit, ba că el ar fi pălmuit-o şi i-ar fi furat nişte bijuterii. În fine, după un timp, Iulia s-a recăsătorit şi s-a mutat la Beiuş. Dată fiind distanţa foarte mare faţă de Bucureşti, Leonard a venit tot mai rar să-şi viziteze copilul, în parte, susţine el, „pentru a-şi proteja copilul de şocul emoţional al revederii, băieţelul fiind pregătit de mama sa să-şi respingă tatăl natural". În ton cu tărăboiul de la fiecare vizită, au continuat şi procesele, iar vizitele lui Leonard pe strada Finişului din Beiuş se încheiau tot mai des cu sesizări şi telefoane la poliţie.
Un război de uzură
Începând cu 2007, Leonard începe un adevărat război cu Autoritatea Tutelară Beiuş şi cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor. El reclamă faptul că mama naturală îl îndepărtează pe copil de el, inducându-i o stare de respingere şi împiedicându-l să aibă o relaţie normală cu fiul său. În faţa unui caz neobişnuit pentru ei - copilul era sănătos, avea o familie şi era bine îngrijit, dar tatăl natural reclamă faptul că este împiedicat să aibă o relaţie normală cu copilul - funcţionarii se spală pe mâini şi pasează responsabilitatea în justiţie. „DGASPC Bihor a asistat la patru vizite ale mele la Beiuş", relatează Leonard. „În septembrie 2007, care a fost oprită de mamă pe motiv că nu ar vrea copilul (avea 2 ani) să mă urmeze; în decembrie 2008, iunie şi iulie 2009 - care au avut loc în faţa casei sub controlul strict al mamei, aceasta intervenind în timpul vizitei. Ultimele trei rapoarte ale DGASPC au fost omisive, au consemnat o stare de normalitate fictivă, iar această poziţie a fost adusă la cunoştinţa organelor de anchetă penală. În contradictoriu cu poziţia instituţiei pe care o reprezinta, psihologul Direcţiei a recunoscut că vizitele au decurs cu incidente majore, descrise şi de alţi martori oculari. "Comportamentul ostil al copilului fata de mine era categoric influenţat de mamă", relatează Leonard. Acesta aminteşte şi faptul că psihologul Direcţiei consemnează de fiecare dată faptul ca relaţia tată-fiu se normalizează pe parcurs, dar copilul refuză să-şi urmeze tatăl în oraş pentru că „nu îl lasă mami". Tatăl natural acuză DGASPC de faptul că în perioada 2007-2009 a refuzat să constate existenţa simptomelor unei evoluţii periculoase pentru copil. „Dar DGASPC a tras concluzia că minorul nu are absolut nicio problemă şi că eu le dau de lucru aiurea...Dar în perioada următoare, 2010-2011, comportamentul nefiresc al copilului, prietenos cu toţi cei din jur, jignitor şi inexplicabil de violent strict în relaţia cu mine, s-a accentuat extrem de mult". Leonard mai spune că în august 2008 a primit un telefon de la fosta directoare Zita Koncsek, care l-a anunţat că a semnat un document prin care consemna refuzul „ambelor părţi" de a se prezenta la consiliere psihologică, şi care i-a mai cerut să nu mai deranjeze DGASPC, deoarece „copilul e bine ingrijit". Încăpăţânat, Leonard a continuat seria de petiţii adresate DGASPC şi instanţelor de judecată, susţinând în continuare că este încălcat un drept al copilului, acela de a avea o relaţie normală cu tatăl său.
(va urma)
Doamna Zsupun-Capotă pretinde că e de bună credinţă şi pregăteşte emoţional copilul pentru întâlnirile cu tatăl său. In contradictoriu, interviul explică cu claritate ce anume induce ea în mod continuu în mintea copilului şi de aici aflăm şi motivele reale ale refuzului acestuia de a comunica cu mine şi comportamentului său violent. Dacă agresarea pe termen lung a unui copil cu informaţii negative despre tatăl său, pe deasupra şi false şi calomnioase, poate sau nu afecta evoluţia sa ulterioară şi totodată exercitarea relaţiilor părinteşti de către tată, sau dacă trebuie tolerată că aşa e în familiile divorţate, aceste aspecte le las în seama specialiştilor. Cu stimă, Leonard Antschel