Peste patru ore pierdute în discuţii sterile cu un agresor periculos, scăpat de sub control, doi oameni ucişi într-un apartament din Oneşti, judeţul Bacău. O adolescentă răpită, sechestrată şi violată reuşeşte să sune la 112, dă informaţii atâtea câte poate în situaţia dramatică în care se afla, dar oamenii legii se învârt în jurul cozii incapabili să o localizeze. Alexandra a fost ucisă şi incinerată în Caracal, judeţul Olt, de un monstru, criminal în serie. Două situaţii în care autorităţile îndreptățite cu aplicarea legii au pe conştiinţă vieţile pierdute ale unor oameni nevinovaţi, care puteau fi salvaţi, dacă ar fi şi capabile să înveţe din greşeli.

Capacitatea de a învăţa din greşeli o au, în genere, vieţuitoarele cu sânge cald şi un creier mai mare decât o nucă. O pisică ce a sărit în joacă pe un burlan încins nu va mai repeta isprava, cum nicio primată din Africa nu va confunda decât o singură dată în viaţă un şarpe cu un băţ răsucit. Teoretic, oamenii pot mai mult decât să ia aminte să nu mai repete o greşeală, învaţă din ele şi pot anticipa eventuale probleme viitoare, iar pentru a le evita, pun la punct sisteme de acţiune, metode de lucru, proceduri etc.

Ce au învăţat organele noastre de aplicare a legii din cazul Caracal a fost văzut de o ţară întreagă, în transmisiune directă de la Oneşti, pe posturile televiziunilor de ştiri. Adică nimic.

Aceeaşi desfăşurare de forţe grijulie să izoleze zona de cetăţeni şi presă, dar letargică în faţa agresorilor. Au stat la taclale cu acel criminal scos din minţi, nu au reuşit să găsească portiţa spre un dialog cu el, să-l calmeze, ori să-l păcălească, să-l tranchilizeze ori să-l pocnească în braţe vreun lunetist, când se agita la balcon, expus... În sfârşit, când au dat buzna peste el şi l-au împuşcat, forţele de intervenţie au găsit două cadavre, doi oameni nevinovaţi şi teribil de ghinionişti, la fel ca Alexandra şi Luiza, fetele ucise de monstrul din Caracal.

Organele care „servesc şi protejează” sunt captive într-un sistem care nu este capabil să înveţe din greşeli şi nu mai evoluează. Momentele de criză şi tragediile funcţionează în cazul lor asemeni hârtiei de turnesol, le scoate la suprafaţă slăbiciunea sistemică, dezinteresul faţă de perfecţionarea în profesie, delăsarea şi nepăsarea faţă de cetăţeni. Singura lor grijă apăsătoare, să treacă tura, să treacă anul, să vină o pensionare rapidă şi cât mai neruşinată. Când sute de mii de oameni din sectorul ospitalităţii, hoteluri, restaurante, turism, din economia privată grav afectată de pandemie, au rămas fără locuri de muncă, au falimentat firme, sindicatele din sistemul organelor protestau în faţă la Palatul Cotroceni cu petarde şi fumigene, se încăierau precum nişte golani cu jandarmii, pentru că nu li se măresc salariile, nu mai primesc sporuri... Ce spor vor primi şefii din poliţia Oneştiului, după eşecul tragic al subalternilor?!

Ştiu că în sistem sunt oameni de calitate, pe unii dintre ei, orădeni sau din ţară, îi cunosc şi respect, dar se zbat precum peştii în năvod, nu vor reuşi niciodată să schimbe ceva din interior, cel mult pot crea un curent de opinie favorabil unei evoluţii. Sistemul nu permite o autoreparare. El a fost defectat prin decizii politice şi poate fi reparat şi reformat tot prin decizii politice, în Parlament. Primul pas pe care îl au de făcut parlamentarii este profesionalizarea prin lege a conducerii Poliţiei, a eşalonului de cadre din Ministerul de Interne, interzicerea numirilor directe în funcţii, cu excepţii clare şi pe termen limitat. Numai când astfel de oameni competenţi şi oneşti vor ajunge la conducere, vor apărea reguli şi proceduri eficiente pentru rezolvarea situaţiilor grave, iar sistemul va începe să se scuture de paraziţii care îl menţin într-o periculoasă şi revoltătoare nepăsare faţă de unica datorie pe care o are - aceea de a-i sluji şi proteja pe cetăţenii acestei ţări.