Într-o patetică scrisoare adresată cunoscuţilor oameni de afaceri Ioan şi Viorel Micula, preşedinţii Grupului de firme European Drinks, conducerea UDMR, prin Lakatos Peter, preşedintele organizaţiei judeţene, şi Kiss Alexandru, preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Judeţeni, încearcă acreditarea ideii că, în perioada anterioară alegerilor locale, în publicaţiile de limbă română şi maghiară editate de casele de presă "controlate" de trustul media fondat de cei doi industriaşi, au apărut "în mod frecvent articole ce vizau prezentarea dispreţuitoare a reprezentanţilor UDMR Bihor." Liderii maghiarilor îşi dau, însă, arama pe faţă atunci când recunosc că au pus aşa-numita "prezentare dispreţuitoare" pe seama campaniei electorale, declarându-se extrem de indignaţi că, nici după numărarea mandatelor, tonul "ostil" al publicaţiilor nu s-a îndulcit, ba mai mult, "campania denigratoare de presă la adresa mai multor conducători ai UDMR Bihor şi ai (sic!) organizaţiei însăşi (...) a reizbucnit cu o virulenţă nemaiîntâlnită până în prezent". Drept argument în sprijinul acestor aberaţii este adus un articol publicat vineri, 9 iulie 2004, de cotidianul de limbă maghiară "Reggeli Ujsag", în care, sub titlul "Interes public şi privat - Până unde se întinde pătura consilierilor?", sunt luate la bani mărunţi declaraţiile de avere şi de interese ale reprezentanţilor aleşi ai UDMR în structurile de conducere locale şi judeţene. Altminteri, un demers gazetăresc inedit şi necesar, înscris perfect în sfera interesului cetăţenesc legitim la comanda socială a contribuabililor care au dreptul să ştie cine îi reprezintă şi cine le gestionează bugetele publice. Sau poate liderii UDMR Bihor sunt de altă părere şi, odată instalaţi în funcţii, se consideră stăpânii judeţului şi nu slugile lui umile? În aceste condiţii, invocarea de către fruntaşii UDMR a uneia dintre recomandările Curţii Europene a Drepturilor Omului, care admite că o persoană publică trebuie să fie mai tolerantă în cazul în care criticile privesc activitatea publică a acesteia şi că limitele admisibile ale acestor critici sunt mai largi decât în cazul unui individ obişnuit pare de-a dreptul hilară, câtă vreme nu se străduiesc să răspundă - şi nici să demonstreze - unde începe interesul public şi unde se termină interesul privat. Sau poate viceprimarul UDMR al Oradiei şi colegul său de partid, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, au o capacitate paranormală de dedublare, reuşind să negocieze, în interesul contribuabililor, cu prosperii întreprinzători Biro Rozalia şi Kiss Alexandru, asociaţi într-o serie de societăţi comerciale, astfel încât interesul public, generos, să nu fie prejudiciat de cel privat, oneros?! În aceste condiţii, nici nu pare surprinzător că din stufoasa jurisprudenţă CEDO "democraţii" maghiari au spicuit numai ce le convine. Nu era prea greu să întoarcă pagina cu recomandări, pentru a afla, de pildă, că aceeaşi înaltă instanţă europeană a statuat ca libertate de exprimare nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă, ori considerante inofesive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează, considerându-le drept cerinţe ale pluralismului, ale toleranţei şi spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică. Or, conform statuării aceleiaşi Înalte Curţi, informaţia este un bun perisabil şi întârzierea publicării ei, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, creează riscul pierderii valorii şi interesului faţă de acea informaţie. Şi atunci, când ar fi dorit liderii bihoreni ai UDMR să li se comenteze declaraţiile de avere, altminteri publice şi accesabile pe Internet, dacă nu la începutul şi în timpul mandatului de aleşi locali? Când ar fi considerat oportun Kiss Alexandru & Co. să răspundă întrebărilor presei - care sunt, de altfel, formulate la cererea cititorilor - pe marginea cifrei afacerilor pe care le derulează şi a valorii datoriilor pe care societăţile la care este asociat le acumulează la bugetele locale, de stat şi de asigurări sociale? De unde până unde ofensa pe care o mimează liderii UDMR şi spaima cu care se autocompătimesc ca victime ale unei "acţiuni concertate, continuă (sic! sic!), vădit rea-voitoare (sic! sic! sic!) şi care de cele mai multe ori nu are nici o tangenţă cu activitatea publică" ? Mai mult, tocmai pentru că sunt persoane publice, toate personalităţile cu interese în afaceri, fie că este vorba despre primarul şi viceprimarii Oradiei, prefectul şi subprefectul judeţului, preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Judeţean, consilierii locali sau judeţeni, parlamentarii bihoreni ar trebui să înţeleagă că interesul lor public nu poate fi separat de interesul lor privat atâta vreme cât jură credinţă alegătorilor, dar declară război contribuabililor, neglijându-şi propriile obligaţii bugetare. Tocmai de aceea, le vom cere să-şi facă publice atât cifrele de afaceri ale societăţilor comerciale la care sunt acţionari sau asociaţi, numărul controalelor fiscale efectuate la sediul acestora, dar şi valoarea taxelor şi impozite lor plătite către stat. Şi pentru că suntem, cu adevărat, o publicaţie independentă, credem că nu se va face "gaură în cer" dacă, în numele cititorilor noştri, o să cerem aceeaşi transparenţă şi din partea societăţilor Scandic Distilleries, European Drinks, European Food, Transilvania General Import Export, patronate de fraţii Ioan şi Viorel Micula, cărora le solicităm să dea publicităţii situaţia datoriilor curente pe care aceste companii le înregistrează la bugetele locale, de stat, şi de asigurări sociale. Poate că liderii afacerişti ai UDMR, dar şi ai celorlalte formaţiuni politice, nu-şi vor pune iarăşi pătura în cap şi le vor urma exemplul...