Starea naţiunii este sintagma sub care în mod tradiţional,  în democraţiile avansate este prezentată la cel mai înalt nivel, situaţia economico-socială a ţării la un anumit moment dat.

Aşa se întâmplă la americani unde preşedintele prezintă în parlament starea naţiunii sau în Marea Britanie unde se prezintă anual mesajul tronului. Noi românii nu avem un asemenea privilegiu, dar putem să-l impunem şi asta numai prin societatea civilă, pentru că în 23 de ani la nivel politic nu a existat această iniţiativă. Instituirea de îndată a unui asemenea demers oficial, care să devină tradiţie, ar putea reprezenta kilometrul zero, momentul unui nou început. În lipsa unor rapoarte despre starea naţiunii, lideri politici importanţi de la toate nivelurile pleacă de pe funcţii fără să prezinte un raport final de activitate pentru perioada de referinţă, nu primesc şi predau temeinic activitatea, dosarele şi inventarul pe bază de proces-verbal, pentru a evita răspunderile concrete din "greaua moştenire".  Nici cele trei campanii electorale din 2012, nu au promovat pentru alegători adevaratele proiecte naţionale şi locale. Mai mult, transparenţa deciziilor publice, este sublimă, dar în esenţa ei lipseşte cu desăvarşire, fiind formală şi generală, iar unele informaţii importante de interes public sunt numai cele obţinute la insistenţa presei. Cu toate acestea, cetăţenii români cunosc realitatea şi ştiu "cât este ceasul" din statistici, care din păcate ne sunt net nefavorabile. După toate statisticile pozitive şi de performanţă economico-socială şi financiară ne situăm pe ultimul loc din Europa, eventual în ultimele trei locuri. În schimb, ocupăm primele locuri din Europa la statisticile privind indicatorii negativi, ca de ex. sărăcia, mortalitatea infantilă etc., iar aceste situaţii se reflecă la un nivel adesea jenant şi la nivel mondial. În aceste condiţii, imaginea publică externă a României şi a românilor este cu atât mai defavorabilă, fiind grav deteriorată chiar după 2007, anul intrării în uniunea europeană. În consecinţă, diagnosticul stării naţiunii este grav şi prognosticul rezervat, iar boala cronică nu poate fi eradicată fără un tratament chirurgical dur şi generalizat: Schimbarea din temelii.
Avem şi atâtea lucruri cu care ne putem mândri, dar acestea ţin mai mult de natură şi de oameni şi mai există numai în măsura în care au scăpat de "sistemul ticăloşit". Avem aşadar, poate ţara cea mai echilibrată natural, ca relief şi climă, avem oameni minunaţi, poate cei mai ospitalieri şi sigur cei mai toleranţi din lume. Avem olimpici, cercetători şi intelectuali de excepţie. Asta pentru că avem tineri  talentaţi, oameni pasionaţi şi profesionişti, dar mai puţin ca rezultat al funcţionării instituţiilor statului. Avem un folclor senzaţional şi colinzi Dumnezeieşti. Aici nu ne bate nimeni pe lume, dar  suportăm excesiv de multe kitsch-uri, promovate de posturile radio-TV. Fireşte că există şi instituţii ale statului care funcţionează normal ca:  SMURD, Pompierii, dar şi  numeroase servicii publice sau birouri unice.   
Sondajele de opinie din ultimii ani, relevă în mod constant direcţia greşită a societăţii româneşti, ca rezultat al unor politici  generale şi sectoriale greşit adoptate şi aplicate, a nenumărate decizii eronate sau hei-rupiste, adoptate deseori sub presiune. Direcţia greşită s-a conturat treptat, iar în ultimii ani s-au produs acumulările cantitative şi masa critică necesare saltului calitativ iminent către schimbarea în bine, ca unică soluţie. În context, este esenţială reevaluarea obiectivelor şi strategiilor, corectarea erorilor şi prevenirea eşecurilor, prin decizii energice conforme cu uriaşele provocări şi aşteptări publice.       
Pornind însă de la realitatea şi complexitatea situaţiei economico-sociale actuale, deciziile imediate vor fi guvernate în mod necesar de viziunea pe termen scurt. Pentru ca imensele obligaţii imediate, asumate de guvernele anterioare, din care unele sunt restante iar altele presante, vor greva deciziile şi veniturile actuale, ceea ce va întârzia  proiectele pe termen mediu şi lung. De aceea, marile proiecte naţionale ale viitorului, nu mai pot fi lăsate exclusiv pe seama programelor de guvernare. Opinam că, soluţia optimă poate fi exclusiv adoptarea imediată a legii  privind dezvoltarea economico-socială a României în următoarele decenii, care să oblige, inclusiv guvernele viitoare la necesara continuitate strategică. (va urma)

Nicolae SĂLĂJAN