De la "să trăiţi bine" la zicerea de bine nu a fost decât un pas mic pentru Traian Băsescu, dar esenţial pentru răsturnarea căldării electorale. "Sunt în campanie electorală pentru că exist", a fulgerat chiorâş Zeus din înălţimea Olimpului invalidat de la Cotroceni, băgându-l sub masa ontologiei veşnice pe franţuzul Descartes, care îşi bătuse capul toată viaţa, încercând să demonstreze că Dumnezeu există, fără a bănui că, peste secole, cineva se va trezi într-o dimineaţă şi va decreta că, dacă nu este în campanie electorală, înseamnă că nu există.

Din căldarea răsturnată s-a prelins o zeamă electorală străverzie, suptă repede de toate posturile tv pe post de energizant, în goană cu poalele suflecate după ratingul mare şi jucăuş. Taman când începeam să picotim din cauza cuminţeniei provinciale a candidaţilor noştri, ne-au făcut să tresărim clinchetele jucăuşe emanate din centrul puterii dâmboviţene, încă o dovadă că soarele răsare de la Bucureşti, mai ales la orele de maximă audienţă.
Desigur, în campania electorală chiar şi legile fizicii sunt invalidate de Curtea Constituţională, căldarea electorală răsturnată dând, uimitor, în clocot. Astfel, am aflat că în ciorbă guvernează fără noimă un pisic cam prost, având în lăbuţe pe post de vâslă un crin otrăvitor, fleşcăit şi cam somnoros. Obişnuiţi să înghită pe stomacul gol câte o broscuţă, fie ea şi răioasă, politicienii de liga mică nu pot însă să-i facă faţă unui căpcăun obişnuit să devoreze câte un varan. De aceea, zicerea că mai poţi înghiţi câte o broscuţă, dar nu poţi înghiţi un porc, e de mirare pentru cineva care a dovedit că are un stomac tăbăcit, dând pe gâtlej o duşcă de soluţie imorală odată cu varanul înghiţit.
Pisicul blând zice însă că zgârie rău, dar tare îi mai zdrăngăne codiţa a plagiat când dă fuguţa la Bruxelles, făcându-i în ciudă căpitanului nevoit să pună cârma în mâna unui copilot. De aia şi ameninţă că la viitoarea călătorie pe marea căldare de patru ani, nu-i va lăsa să se joace la butoanele din cabină decât pe cei zămisliţi în eprubeta serviciilor de interes naţional. Destul ca pisiporcul şi somnocrinul să dea iama în garderoba pusă la naftalină a preşedintelui, căutând sub gradele de marinar pe cele albastre şi acoperite ale Sfintei Secu. Cam târziu, pentru cineva care se apropie acum de o pensie nevricoasă şi de un naufragiu în cartea de istorie, urmărit şi în vise de coşmarul celor 7,4 milioane de voturi care i-au arătat uşa.
De frică să nu se înece ca ţiganul la final de mandat, preşedintele a ales să joace însă foarte dur. A pus căldarea electorală sub presiune, aşa că nu este de mirare că i-a explodat marmita cu fasole în faţă, taman de Ziua Naţională, încât a uitat să-i salute pe foştii chiriaşi de la Cotroceni. Dacă s-a abţinut să le răspundă pe loc huidumacilor, a ieşit în schimb pe sticlă pentru a reaminti pisicului care hămăie la televizor să nu se grăbească să vândă pielea ursului din pădure, împărţind posturi. "Măcar să nu le ia banii", a fost o altă zicere prin care s-a confirmat că gura păcătosului adevăr grăieşte, altfel de unde am şti noi, poporul, că funcţiile în stat se plătesc cu bani grei?! La atâtea vorbe de duh şi ocară ce erup pe final de campanie, nu este de mirare că preşedintele aminteşte pisicului şi aliaţilor săi cu dosare penale că el nu participă la alegeri, deci nu este în campanie electorală. Adică nu există. Un lucru de care ne îndoim -  nu pentru că ne-a spus clar că este în campanie electorală pentru că există -  ci pentru că vedem bichonul somnoros transformat într-o hienă ce umblă toată ziua cu suspendarea în gură.
Mai sunt câteva zile până la marea ştampilare parlamentară şi căldarea electorală va fi depusă în cămară. Oare aşa să fie?! Nici pe departe, ciorba va sta pe foc, se vor schimba doar bucătarii care împart cu polonicul şi cei care stau cu blidul în mână, vorba unui clasic în viaţă, să-şi primească tainul. De la nenea Iancu Caragiale nimic nu s-a schimbat: o armată de politruci stă la putere şi se hrăneşte, în timp ce alta aşteapă să-i ia locul flămânzind în opoziţie. De aici porneşte cancerul care roade această biată societate, de la aceste armate provizorii astfel recrutate şi care se înlocuiesc una pe alta, de la ministru până la ultimul şef de birou. Au renunţat la profesionişti, la administratorii care fac lucrurile să meargă în sistemul public şi administrativ, pentru a-şi hrăni trupele de mercenari incompetenţi. Când se vor sfârşi însă aceste recrutări şi profesoniştii vor fi repuşi la locul lor, va înceta şi extinderea teribilei plăgi, vindecând o mentalitate pervertită în care linguşirea şi hoţia sunt considerate virtuţi, iar munca şi talentul demne de compătimit.