Nu e vorba despre vreo fabulă, ci doar despre o vorbă de stadion referitoare la fotbaliştii care se agită mult, dar reuşesc puţin: "Şi calul aleargă, dar nu trage ca măgarul".

Aseară, omul a cărui titularizare a născut cea mai aprinsă reacţie a fanilor a dat peste cap această filozofie de vestiar: un cal nu numai că poate alerga al naibii de mult, dar poate să şi tragă suficient de tare încât să-i fericească, în ordine, pe partenerul de linie, Cosmin Contra, pe omul care i-a dat încredere, Victor Piţurcă, şi pe cei care se vedeau prin minutul 20 al meciului strigând cu năduf: "Ce, dracu', l-a băgat pe ăsta titular?".
Cei peste 12 kilometri alergaţi de Nicoliţă, conform monitorizării UEFA, au fost importanţi nu doar pentru că au dus la recuperări de baloane, ci şi pentru că prezenţa enervantă a lui Nicoliţă pe toată banda dreaptă a obligat adversarul să mai şi întoarcă mingi, să mai şi paseze în zone nepericuloase, să mai şi piardă baloane, doar pentru că a existat presiune asupra lor.
Cu doar trei ore înainte de meci, Ogăraru, care a jucat ca fundaş dreapta, i-a fost partener de linie lui Nicoliţă, a susţinut că nu există în lotul României un om pe care Contra şi l-ar putea dori mai mult în faţa sa. Un fel de "Nicoliţă nu numai că are dorinţa de a-şi sprijini mereu colegii, dar are şi capacitatea fizică de a o face".
Meciul nu doar ne-a arătat pe deplin asta, ci ne-a oferit şi câteva imagini aparte: Makelele şi Abidal, îmbrâncindu-l pe Bănel, cu nervii vedetelor sătule să tot fie blocate de un adversar neaşteptat.
Măcar din aceste motive poate că, la prima centrare greşită a lui Nicoliţă, suporterii "naţionalei" sau ai Stelei îşi vor aduce aminte că Bănel e cam singurul nostru fotbalist care aleargă ca un cal şi trage ca un măgar.