Conflictul fratricid din PSD este în fond amuzant. Cu ce i-o fi greşit totuşi Mircea Geoană lui Ion Iliescu spre a se trezi taxat fără milă drept un impertinent, un loser, un nefericit fără urmă de pondere politică, nimerit accidental în fruntea PSD-ului, specialist în înfrângeri umilitoare? Cu ce i-o fi greşit Ion Iliescu lui Mircea Geoană spre a se vedea tratat drept un balast penibil, o "piază rea", o relicvă bolşevică al cărui loc ar fi pe catafalcul ruşinii totalitare? Îi ţin minte înfrăţiţi, salutându-se cordial, apărându-se reciproc, uniţi întru animozitate în raport cu proiectul întăririi statului de drept şi al despărţirii de trecutul comunist.

Alianţa dintre cei doi ţinea de refuzul lui Geoană de a acţiona radical când avea frânele partidului în mână (dar le avea oare?) pentru ceea ce numesc de-nomenklaturizarea acestei formaţiuni. A anunţat reforme interne pe care nu a fost în stare să le traducă în realitate. A făcut pactul cu Iliescu în decembrie 2006, a primit sprijinul acestuia la Congresul PSD. I-a oferit în schimb susţinerea în lupta împotriva lui Traian Băsescu, mai ales pe linia respingerii condamnării dictaturii comuniste. Mircea Geoană s-a visat un Tony Blair, dar nu a avut nici viziunea, nici tenacitatea acestuia în luptele cu sclerozaţii baroni pesedişti. N-a ştiut să-l transforme pe Adrian Năstase într-un aliat real, a ignorat complicităţile secrete dintre oamenii uniţi de atîtea jocuri sordide din trecut. Iliescu greşeşte, Mircea Geoană nu este un "obraznic" fără pereche (aceste complimente le-ar putea adresa, mult mai adecvat, lui Ponta). Este în fond un orgolios naiv, un personaj labil, lipsit de ataşamente ideologice precise, care, poate, în 2005-2006, ar fi putut să schimbe echilibrul de forţe din PSD. N-a făcut-o, nici măcar n-a încercat, iar acum plăteşte preţul. Geoană este un diplomat talentat care a renunţat la o carieră în domeniul expertizei sale spre a deveni militant înverşunat pentru o cauza de care nu ştiu cât de ataşat este. În timpul suspendării lui Traian Băsescu, în 2007, l-a numit pe preşedintele României "un deşeu toxic care trebuie eliminat". Acum este el însuşi eliminat de camarazii săi ca un deşeu toxic. S-a convertit pe rând la varii opţiuni în funcţie de interesele sale de moment. Comparat însă cu Victor Ponta, Geoană este un om politic real. Are contacte serioase în Vest, în special la Washington. Excluderea sa din PSD s-a operat în numele unor pseudo-argumente rizibile. Trădat, abandonat, izolat, insultat, Mircea Geoană va înţelege poate, la acest ceas târziu, că Ion Iliescu nu a creat PSD-ul pentru a-l da pe tava variilor veleitari.

Leninist definitiv, Iliescu nu poate gândi decât în termeni de "care pe care". Până va ieşi definitiv din scenă, Iliescu va lupta cu disperare, utilizând orice mijloace, pentru a nu i se lua mult îndrăgita sa jucărie politică. O lecţie dură pentru Mircea Geoană, un avertisment pentru Victor Ponta.

Vladimir Tismăneanu - Contributors.ro