Ecoul trecutului sumbru întunecă şi prezentul românilor din zona aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Realitatea demografică a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, evidenţiată de recensământul populaţiei din 2002, este mai mult decât îngrijorătoare în ceea ce priveşte numărul românilor.

Conform respectivului recensământ, populaţia de naţionalitate română din aceste judeţe a fost de 407.035 persoane (Covasna - 51.790, Harghita - 45.870, Mureş - 309.375), reprezentând 36,04 % din populaţia totală a acestora. La aceeaşi dată, populaţia de etnie romă era de 50.234 locuitori (Covasna - 5.973, Harghita - 3.835, Mureş - 40.426), reprezentând 4,44 % din populaţia celor trei judeţe. Rezultă deci că 40% din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş este de naţionalitate română şi de etnie romă, adică nu aparţine etniei maghiare. Populaţia de etnie maghiară din cele trei judeţe, în anul 2002, a fost de 668.471 persoane (Covasna - 164.158, Harghita - 276.038, Mureş - 228.275), reprezentând 59,18% din totalul populaţiei acestor judeţe şi 46,69% din numărul total al maghiarilor din România (la recensământul din 2002, numărul maghiarilor din ţara noastră a fost de 1.431.807). Cât priveşte falsa denumire a Ţinutului Secuiesc, precum şi falsul demers al organizaţiilor politice ce poartă stindardul secuiesc, acestea sunt demascate de datele aceluiaşi recensământ din 2002, unde numărul secuilor recenzaţi la nivel naţional a fost de numai 285. Recensământul din 2002 mai reliefează şi alte date care vorbesc despre căderea demografică a populaţiei româneşti. În 38 de localităţi administrative din judeţul Harghita numărul populaţiei de naţionalitate română este de sub 100 persoane. O situaţie interesantă o au membrii familiilor etnic-mixte, potrivit datelor statistice, numărul acestor familii din cele trei judeţe depăşeşte cu mult 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane. Dacă ar fi să derulăm un scenariu de comic absurd, contextul separatismului etnic ar trebui să cauzeze şi o creştere a ratei divorţurilor. O altă problemă este dată de faptul că 60% din totalul românilor din judeţul Covasna şi 40% din totalul românilor din judeţul Harghita trăiesc în localităţi mixte, în care sunt numeric minoritari, medii menite să şubrezească şi mai mult specificul naţional. În felul acesta cei aproape 100.000 de români din Harghita şi Covasna sunt vitregiţi de sentimentul apartenenţei la identitatea românească. Aceste date sunt mai mult decât relevante pentru a putea constata diversiunea publică din ultimii ani pe care liderii UDMR-işti o alimentează din plin şi pe care liderii politici români o întreţin prin consimţământul unei tăceri oportuniste. Cu alte cuvinte, adevăratele victime nu sunt maghiarii sau secuii, care, chipurile, ar fi vitregiţi de autonomie şi ar trăi o depresie colectivă din această cauză, ci românii deveniţi minoritari. Paradoxul etnic constă în aceea că, în Harghita şi Covasna, minoritatea naţională este majoritate locală, iar majoritatea naţională este minoritate locală. Şantajul politic UDMR-ist practicat cu tenacitate în toţi aceşti douăzeci de ani şi care nu putea exista fără meschinăria oportunistă a partidelor politice româneşti perindate la guvernare, îşi vede aflate roadele tot mai mari.

Zona Harghitei şi a Covasnei este locul despre care se poate spune că e pe cale să-şi piardă de tot numele românesc. În cazul acesta, aşa cum despre strămoşi se spune că sunt cei care ne-au dat nume, aşa vom putea spune în curând despre contemporani că sunt cei care au dat numele celor care se luptă de secole şi decenii să-l ia din pieptul românilor transilvăneni.