Subsemnaţii: Vesa Ilie, domiciliat în comuna Finiş, satul Finiş, nr. 190, pensionar, fost primar al comunei în perioada anilor 1957-1987; Budău Viorel şi Bungău Ioan - consilieri ai satului Şuncuiuş în Consiliul Local Finiş, ca reprezentanţi legali ai locuitorilor acestui sat - vă rugăm respectuos să publicaţi această scrisoare deschisă în ziarul dumneavoastră: Şcoala primară mixtă din satul Şuncuiuş, comuna Finiş, a fost construită între anii 1958-1960 de către toţi locuitorii satului, români şi maghiari, prin contribuţia în bani şi în muncă a fiecărei familii. Satul Şuncuiuş este locuit de români şi maghiari, dintre care românii au fost şi sunt majoritari. Locuitorii satului Şuncuiuş de naţionalitate română au aflat cu indignare şi tristeţe că această şcoală româno-maghiară a fost "retrocedată" Parohiei Reformate din Şuncuiuş, prin Decizia nr. 620 din 28.11.2005 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România. Până în anul 1958, în Şuncuiuş au funcţionat separat două şcoli, în locuri diferite: una, în limba română, având o singură sală de clasă, cursurile desfăşurându-se înainte şi după-masă, şi o şcoală în limba maghiară, compusă dintr-o sală de clasă, o bucătărie şi o cameră pentru învăţător, în care nu locuia nimeni. Clădirea nu mai oferea condiţii nici pentru locuit, nici ca şcoală, fiind construită din lemn şi tencuită cu pământ bătătorit. Dată fiind situaţia, toţi locuitorii satului Şuncuiuş erau interesaţi să construiască o nouă şcoală, mixtă, româno-maghiară. În acea vreme, locuitorii satului au hotărât demolarea şcolii maghiare vechi şi construirea unei noi şcoli, cu trei săli de clasă, care să satisfacă cerinţele de învăţământ, iar şcoala în limba română să devină grădiniţă de copii pentru întreg satul, prin adăugarea a încă trei pereţi, obţinându-se astfel două săli pentru grădiniţă (până în acel moment, în sat nu existase nicio grădiniţă). Această şcoală mixtă a fost construită din contribuţia bănească şi în muncă a tuturor locuitorilor satului şi din unele ajutoare primite de la bugetul comunei. Precizăm că materialul lemnos a fost procurat pe plan local din pădurea comunei, piatra brută şi nisipul - din cariera satului, iar varul - fabricat tot în sat; cărămida a fost primită prin repartiţie de la fosta fabrică de cărămidă din Beiuş. Întreaga gestiune de venituri şi cheltuieli pentru construcţia şcolii a fost ţinută de către Primăria comunei Finiş şi aceste documente ale vremii trebuie să se găsească în arhiva acesteia. În caz contrar, ele fie au fost înstrăinate, fie ascunse, pentru a nu mai exista mărturii privind atestarea construcţiei şcolii. Ne-am bucura dacă, în urma publicării acestei scrisori deschise, organele competente vor verifica cât de concludente, reale şi legale au fost actele depuse la cererea de retrocedare întocmită de Parohia Reformată Şuncuiuş: cartea funciară nr. 270 a localităţii Şuncuiuş, nr. top. 264, 265 şi adresa nr. 507 din 13.07.2005 emisă de către Primăria comunei Finiş, judeţul Bihor. Analizând Decizia nr. 620 din 28.11.2005 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dorim să facem următoarele precizări legate de constatările pe care le conţine: 1. Cererea de retrocedare nr. 6806 din 28.02.2003 depusă de către Parohia Reformată nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, pentru că şcoala nu a fost construită de Parohia Reformată, ci de toţi locuitorii satului, români şi maghiari, în anii 1958-1960. 2. Imobilul solicitat la retrocedare nu a fost proprietatea Parohiei Reformate din Şuncuiuş, ci a întregului sat, aşadar Parohia Reformată nu a fost niciodată deposedată de imobilul în discuţie, deoarece şcoala veche maghiară a fost demolată (fiind degradată, uzată moral şi fizic) pe baza hotărârii cetăţeneşti la care a participat şi fostul preot reformat Şipoş L. (în prezent decedat). Considerăm că terenul pe care se găseşte imobilul în cauză a fost proprietatea Şcolii Reformate din Şuncuiuş, de care a fost deposedată în mod abuziv, dar acest lucru nu înseamnă că şi imobilul (şcoala mixtă) construit pe acest teren trebuie retrocedat. 3. Imobilul nu a fost preluat în mod abuziv, ci locuitorii satului, români şi maghiari, au hotărât demolarea şcolii maghiare vechi, deoarece era în stare avansată de degradare. Din anul de învăţământ 1960-1961, când a fost terminată complet şcoala cu cele trei săli de clasă, şi până la retrocedare a fost şcoală mixtă. Ce se va întâmpla peste patru ani cu cei aproximativ 70 de elevi de la secţia română, care se pare că nu vor mai putea să-şi desfăşoare activitatea, din cauza faptului că şcoala va trebui eliberată?