De ani la rândul se tot repetă diverse clişee cu privire la conducătorii aleşi ai României, şi anume că sunt cei pe care-i merită poporul, adică un fel de oglindă a societăţii româneşti. Afirmaţia e mult prea generală şi omite detalii importante cu privire la compoziţia masei de votanţi.

Azi, în România sunt mai mulţi oameni, de regulă dintre cei instruiţi şi care au o anumită deschidere în gândire, care dându-şi seama că viaţa lor nu prea depinde de votul dat, spun pas, atunci când e vorba de pus ştampila. Foarte mulţi dintre aceştia sunt tineri, care au înţeles că singura lor şansă e să-şi facă o carieră şi-n general să facă bani, pentru că de oferit nu le va oferi nimeni nimic. Ca să nu mai vorbim de cei care aleg să plece din ţară, fără să privească înapoi sau dacă o fac, o fac cu mânie. Cei care cred că românii se vor întoarce din străinătate pentru că au înghiţit gălusca cu creşterea economică se înşeală amarnic. Numărul celor care vor pleca va fi-n continuă creştere, iar dacă până acum exodul principal a fost format din cetăţeni fără studii superioare, se pregăteşte un val puternic al tinerilor instruiţi, care odată cu intrarea în UE, vor avea un acces din ce în ce mai uşor spre locuri de muncă în firme şi instituţii europene. În condiţiile acestea, absenteismul în rândul clasei medii va atinge un record la apropiatele alegeri. Şi-atunci cine sunt oare, cei care îi aduc cu votul lor pe politicieni la putere? Aceştia sunt marea masă de oameni săraci, neinstruiţi, mase de manevră, unii din zone defavorizate, ca să numai vorbim de România rurală, care reprezintă grosul voturilor. Toţi aceştia sunt victime sigure pe perioada campaniilor. E adevărat că oamenii sunt bucuroşi să-şi dea votul, ca să-şi mai uite de sărăcie cu alimentele şi banii pe care-i aruncă-n ei politicienii. Dar pe termen lung, ei sunt cei care, ţinuţi voit în starea lor de mizerie, conservă la putere o clasă politică coruptă. Ei sunt electoratul ţintă al tuturor campaniilor. De fapt şi discursul politicienilor devine unul linguşitor la adresa celor mulţi şi nevoiaşi. De câte ori n-am auzit politicieni, care cu-n aer tămâios şi cu o privire smerită, se închinau în faţa oamenilor simpli repetând într-una, că ei sunt România reală şi că poporul nu este prost, poporul e inteligent şi înţelege tot, el nu poate fi păcălit niciodată.
Mulţi zic, că într-adevăr românul e şmecher, dă votul, dar măcar se alege cu pomana electorală. Câştigul e iluzoriu şi de moment. Pe termen lung, oamenii rămân să-şi cultive sărăcia, de care au atâta nevoie politicienii pentru a-şi cumpăra votul, o dată la patru ani. Demagogia aceasta, a poporului care trebuie scăpat de ciocoii care îi sug sângele, are origini seculare la noi. Să te apropii de cei mulţi şi să mimezi modul lor de a vorbi, de-a te îmbrăca sau chiar de-a trăi e unul din travestiurile politice preferate. În felul acesta se poate juca rolul ciocoiului camuflat în haiduc, care prinde atât de bine la români. Cum România n-are elite şi nici aristocraţie, doar parveniţi, le vine foarte lesne acestor maimuţoi de politicieni să le arate celor mulţi că şi ei ştiu să dea cu mopul, să calce sau să pună gogonele. Îi credem pe toţi că fac parte şi ei dintre cei mulţi şi simpli. Singura diferenţă este că ei au fost mai şmecheri şi au lăsat activităţile casnico-gospodăreşti, pentru a-i putea fura, pe cei care pun gogonele, dau cu mopul sau pur şi simplu trăiesc din munca lor.