Societatea românească a avut parte de-a lungul perioadei moderne a istoriei statului de şase "plebiscite" (consultare prealabilă a cetăţenilor, care urmează să se pronunţe prin "da" sau "nu" asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanţă deosebită - vezi DEX) naţionale. Este vorba despre cel din 1864 - pentru aprobarea Constituţiei lui Cuza, cel din 1866, pentru instaurarea monarhiei, din 1938, pentru instaurarea dictaturii carliste, din 1987, pentru reducerea armamentelor şi efectivelor militare, din 1991, pentru aprobarea Constituţiei, din 2003, pentru revizuirea Constituţiei, şi cel din 19 mai a.c., pentru demiterea preşedintelui. Cu excepţia celui din urmă (la care am menţionat şi data, întrucât este posibil să nu fie singurul pe anul acesta), toate şi-au atins scopul, de fiecare dată corpul electoral validând măsura asupra căreia erau chemaţi să se pronunţe. Referendumul acesta din urmă a avut şi alte particularităţi care-l fac să fie… "unic şi irepetabil". Ne-am mirat şi noi (au făcut-o şi mulţi alţii) cum s-a ajuns ca trei sferturi dintre cei care au dorit (de voie, de nevoie!) să-şi exercite cu acest prilej dreptul de vot au invalidat, democratic, ceea ce Parlamentul (ales tot democratic) aprobase cu aceeaşi majoritate (trei sferturi din voturile valabil exprimate). Se spune că popoarele au conducătorii pe care îi merită. Oare de ce eu credeam că al nostru merită ceva mai bun decât are acum? Poate pentru că în alte vremuri înaintaşii noştri au fost mult mai bine călăuziţi de "bărbaţii neamului", reuşind să iasă cu fruntea sus din încercări mult mai grele decât cele pe care ne e dat să le trăim noi astăzi. Majoritatea formaţiunilor cu reprezentare parlamentară (inclusiv UDMR) chemau românii ca în sâmbăta de dinaintea ajunului prăznuirii Sfinţilor Împăraţi care stau la temelia creştinismului oriental să fie de acord cu demiterea preşedintelui României. De o parte stăteau PSD, PNL, PRM, UDMR şi PC, iar de cealaltă, PD şi… nou-născutul PLD. Acestea erau aparent cele două blocuri de partide care încercau să determine alegătorii să voteze DA sau NU. În realitate, însă, lucrurile erau mult mai complicate. La nivelul judeţului Bihor, UDMR a colaborat şi cu acest prilej cel mai bine cu "colegii lor de guvernare locală", respectiv cu pediştii, în pofida faptului că alţii au fost cei care le-au predat… "fără vărsare de sânge" şi muzee şi licee, ba chiar şi teatre, şi spitale. Am aflat şi noi cu mirare că UDMR a avut reprezentanţi în birourile secţiilor de votare din localităţile fără niciun locuitor de etnie maghiară. Ne aducem aminte că şi la alegerile locale din 2004 s-a petrecut ceva similar, atunci când, în comunele Lăzăreni şi Olcea, UDMR a propus liste de candidaţi, în condiţiile în care acolo nu trăiesc etnici maghiari, cei care au acceptat să candideze acolo pentru UDMR fiind recunoscuţi de către localnici ca fiind aparţinători ai etniei rome (că tot a descoperit Kovosi Csomo Sandor că limba maghiară şi cea sanscrită - vorbită în India - sunt surori). De data aceasta, reprezentanţii UDMR în birourile secţiilor de votare au fost din rândul persoanelor recunoscute de oamenii locului (în comunele Bratca, Bulz, Şuncuiuş, Ceica şi altele) ca fiind membri şi simpatizanţi PD (chiar soţia unui primar PD-ist de comună), delegaţiile (semnate de însuşi preşedintele UDMR Bihor) au ajuns la administraţiile locale în cauză repartizate de însuşi reprezentantul Guvernului în teritoriu (în prezent "apolitic" - prin natura calităţii de înalt funcţionar public). Un cetăţean cu spirit civic ascuţit îmi atrăgea atenţia că aici am avea parte şi de un pic de… delapidare, câtă vreme birourile ar fi putut lucra şi fără acei reprezentanţi desemnaţi absolut artificial, cheltuindu-se astfel nejustificat (cu girul unor factori responsabili de vârf ai judeţului) câteva zeci de mii de lei (RON) la nivelul judeţului Bihor. Are balta peşte, vor zice mulţi. Oare aşa spun şi zecile de mii de vârstnici din Bihor pensionaţi înainte de 1994 şi care îşi drămuiesc cu mare grijă fiecare leu (vechi) pentru a putea acoperi - la începutul fiecărei luni - diferenţa dintre preţul real al medicamentelor şi compensarea acordată de către stat?