Moto: "Trebuie să facem disjuncţie între realitate şi percepţia respectivei realităţi" (I. Kant)

De la acest adevăr exprimat de marele filosof porneşte comentariul de faţă. Pentru a înţelege deplin o realitate este preferabil să vii din interiorul acelei realităţi, deoarece rareori, aşa cum veţi vedea, aparenţele sunt nevinovate.

Întotdeauna ţara care a stat în vârful tehnologiei a dominat lumea. Tehnologia depinde de creativitate, de invenţii. Invenţiile depind de cercetători şi de condiţiile de cercetare. Aceştia sunt organizaţi în instituţii de cercetare, dar pepiniera o constituie universităţile. În plus, invenţiile tehnologice şi atehnologice, farmacologice etc... depind de avansurile teoretice care sunt în grădina universităţilor. Deci puterea unui stat izvorăşte în universităţi. Este nevoie de izvor pentru ca în final să ai un fluviu. Vă rog atunci să realizaţi cât de importante socio-economic şi geopolitic sunt universităţile. În democraţia premianţilor universităţile sunt de importanţă strategică şi susţinute pe toate căile, pe faţă şi mascat. Noi trăim în democraţia repetenţilor. Ei bine,  acele grozave universităţi sunt finanţate de stat, fundaţii, tot felul de sponsorizări şi... taxele celor care vin să studieze din lumea largă şi care pot ajunge la 100.000 de dolari pe an. Există deci o piaţă a învăţământului şi o bătălie tot aşa de dură ca cea de pe piaţa economică. În această bătălie imaginea, reclama, aura etc. sunt argumente psihologice imense. Care este tehnica? Scientometria este o metodă riguroasă, dar incompletă de măsurare a nivelului unei universităţi. Adică, măsurarea se face în funcţie de prezenţa în publicaţiile cu factor de impact (număr de citări ulterioare a unei lucrări publicate, aproximativ). Dar toate revistele cu factor de impact sunt de limba engleză şi aparţin aproape toate spaţiului anglo-saxon. Publicarea în aceste reviste depinde de recenzori, care sunt de obicei din acelaşi univers. Se practică un loby, pe lângă care loby-urile politice sunt floricele. Se practică un exclusivism care stupefiază. Un singur exemplu. În această vară un englez a prezentat la un congres o lucrare despre contribuţia cercetătorilor englezi la punerea la punct a tehnicilor de producere (de fermentaţie) şi de conservare a berii. Orice copil de şcoală ştie că fermentaţia a fost descoperită de către francezul Pasteur. Ei bine, englezul nu a scos un cuvânt despre Pasteur, ca şi cum nu ar fi existat ca savant care a descoperit fermentaţia. Întrebat de ce a făcut asta, a răspuns aproximativ: "Acesta este punctul meu de vedere!" La valori egale ştiinţific două lucrări, una "de-a lor", "dintre ai lor" şi alta "de-a altora" cam ce credeţi că se întâmplă? Aceasta în condiţiile în care datorită spaţiului revuistic redus, unele reviste prestigioase sunt obligate să respingă 6-7 articole din 10 primite. Pe de altă parte, revistele, deocamdată, o parte dintre ele, în final toate, după ce au făcut o triere riguroasă, deoarece loby-ului nu-i este permis să scadă ştacheta, după ce lucrarea este admisă spre publicare, pentru a-şi menţine excelenţa grafică, care costă enorm, îşi completează fondurile financiare pe seama articolelor publicate. Practic, îţi cer între 5-600 şi 1.200 de dolari pentru ca după selecţie să îl publice. Desigur acest lucru nu este nici o problemă în democraţiile premianţilor. Acolo plătesc departamentele de cercetare ale universităţilor, sunt direct interesate. În democraţiile repetenţilor din spaţiul postcomunist totul cade pe umerii autorului, universităţile abia au bani de salarii. Dar cu asemenea costuri te laşi rapid păgubaş. Faci pentru universitate, faci pentru ţară, dar mai faci şi pentru familie. Cât este de imperfectă această scientometrie care clasifică universităţile? Voi da două exemple. La un moment dat un profesor spunea: "Atâta timp cât nemţii produc maşina Mercedes şi produc tehnica pe care o produc, pe mine nu mă interesează dacă profesorii germani de la Politehnici nu au publicaţii în revistele cu factor de impact." Fără comentarii! Al doilea exemplu. Tehnica aerospaţială rusă este de vârf. De fapt este discutabil cine are mai multe şi mai consistente priorităţi tehnice în cosmonautică şi aerospaţiale, americanii sau ruşii. Deci, ruşii cu ingineri de top. Păi dacă politehnicile lor figurează printre ultimele din lume, cum au produs ele cei mai buni ingineri din lume în tehnica aerospaţială? Nu credeţi că ceva pute? Cum stăm noi?  Este indiscutabil că tot învăţământul românesc s-a prăbuşit postdecembrist. Dar s-a prăbuşit de tot? Păi la preuniversitar toată presa audiovizuală, scrisă etc. arată cu nemiluita exemple negative. Dar există un dar. Elevii români obţin an de an medalii la olimpiadele internaţionale. Sunt printre cei mai buni din lume. Este un paradox nu-i aşa?  Însă, asta înseamnă că există cel puţin nuclee şcolare performante. De ce nu le scoate nimeni în faţă? De ce toţi "polivalenţii" care se ocupă de învăţământ nu caută soluţii pentru generalizarea acestor nuclee? De ce nu se întreabă care condiţii ne blochează? Sunt atât de proşti încât nu ştiu decât să calomnieze? La nivel universitar mă limitez la medicină. Aici sunt acasă. De ce toate ţările cu pretenţii duc o cruntă politică de recrutare a absolvenţilor "celor mai prost clasate" universităţi de medicină din lume? Absolvenţi de Oradea lucrează  în spitale din Londra, Geneva, Zurich etc. Păi cum poate "cea mai prost clasată universitate din lume, la coada vacii", să producă absolvenţi care lucrează în cele mai elevate spitale din lume? Ceva nu puşcă, nu credeţi? Este exact ca atunci când "fabricile şi uzinele voastre, mormane de fiare vechi" le-am cumpărat cu un leu bucata ca să ne aducă nouă profit sau să le distrugem ca să nu ne concureze. Chestia asta cu clasamentul universităţilor, cu "voi sunteţi la coada vacii", este de acelaşi tip cu celebra sintagmă "industria românească este un morman de fiare vechi". Ce efect a avut acea propoziţie asupra economiei româneşti şi asupra poporului român? Lupta este luptă, iar cine lasă garda jos piere. Fiecare om are şi o faţă care iradiază mirosind frumos şi un fund care pute. Dacă vei prezenta zi de zi, toată ziua, pe ecran doar fundul omului, în final lumea va crede că acel om este format doar din fund şi că automat pute. Aşa este şi cu alte realităţi sociale. Noi am fost scoşi din ţarcul comunist semiorbi din cauza întunericului în care am zăcut şi am fost aruncaţi în mijlocul luptelor, spunându-ni-se: "Aceştia sunt iepuraşi nevinovaţi". Iar lupii erau flămânzi. Bună dimineaţa, oameni buni! Vorbind despre învăţământ, avem de recuperat enorm, dar dacă vom avea urechi doar pentru calomnii nu vom recupera niciodată. Căile recuperării trebuie să ne preocupe. Cine se ia după chemarea sirenelor va rămâne captiv. Vă aduceţi aminte de valurile de evanghelizări, de trâmbiţele evanghelizării? Cine le făcea? Păi cei care azi ridică mâna aprobând, sau tac aprobând şi votând legi care neagă sexul, legalizează căsătoria între homosexuali etc. Aceste legi neagă, desfiinţează, cele 10 porunci dumnezeieşti. Ei bine, aţi auzit cumva ca vre-unul  din marii pastori evanghelizatori să fi protestat, să fi deschis gura măcar, să fi ridicat un deget? Nu. Îi durea şi îi doare în cot de cele 10 porunci dumnezeieşti. Pe ei îi interesează să ne "evanghelizeze". Îmi cer scuze de la neoprotestanţii români care sunt sinceri şi credincioşi practicanţi, dar şi ei sunt fraieri ca noi toţi, fiind de fapt dintr-o familie. Treziţi-vă odată, oameni buni! Dar să nu vă miraţi dacă mâine vor veni un homosexual şi o lesbiană să ne "evanghelizeze". Iar despre evanghelizarea învâţământului, în mod sumar, cam atâta.