Funcţia de ministru al Internelor a ajuns la fel de vânată ca marele pot la Loto 6/49. În plus, a devenit la fel de previzibilă ca marele câştig reportat de câteva luni încoace: ambele au ca miză data de 22 noiembrie când poporul îl va desemna pe viitorul preşedinte şi, bineînţeles, ziua în care va fi câştigat şi marele premiu la Loto.

Ce s-a întâmplat cu premierul Emil Boc de s-a decis aşa, tam-nisam să-i pună sare pe coadă celui mai longeviv ministru de Interne de la alegerile din 2008 încoace? Explicaţia oficială furnizată chiar de primul-ministru este că strada a scăpat de sub control, existând mari probleme în combaterea infracţionalităţii. Adevărul este că altceva a deranjat. Ministrul Dan Nica a slobozit pe gură un porumbel pe care toată lumea îl bănuieşte, dar nimeni nu îl poate înhăţa şi jumuli de pene să-l arate gol goluţ naţiunii. Cică, pedeliştii s-ar pregăti să fraudeze viitoarele alegeri printr-o operaţiune de turism electoral gen „autobuzul". Gura păcătosului adevăr grăieşte, aşa că Nica nu putea scăpa de remaniere după o gafă monumentală, de începător. Unde mai pui că oamenii cu trei trandafiri la caschetă din „Doi şi-un sfert" au călcat pe bătături nişte apropiaţi ai preşedintelui, la ordinul unui primar „care este Vanghelie", în general cu aere de adevărat şef al PSD. Situaţia era coaptă în aşa măsură, încât şahul dat de PDL partenerilor din coaliţie i-a prins pe Geoană & comp cu nădragii pe vine, visând că mai au un pic de timp să rămână la guvernare, măcar până după alegeri. Ultimatumul de 24 de ore dat de Boc partenerilor din PSD de a numi pe altcineva în funcţie s-a întors împotriva lui ca un bumerang, oamenii lui Geoană susţinându-l pe Nica şi somându-l pe premier ca, tot în 24 de ore, să-şi retragă remanierea! Joaca asta stupidă de-a cine dă ultimul ultimatum este în acelaşi timp un simptom al imploziei Coaliţiei de Guvernare, dar şi al disperării cu care baronii din PSD ţin cu dinţii să rămână la putere. Pentru că un baron local care nu mai are acces la borcanul cu miere al guvernării nu este decât o caricatură de care râd şi curcile. Din cauza aceasta la PSD este mare deranj şi nu pe degeaba baronetul din teritoriu a sărit ieri în jipane şi a luat imediat drumul Capitalei. În adâncul tărtăcuţei lor setate doar pentru chivernisirea proprie, puţin le pasă că şeful lor, Mircea Geoană, va ieşi sau nu preşedinte. Ei pot să se alieze cu oricine, numai să vadă sclipirea aurie a gologanilor care se revarsă în propriile buzunare. Între ei şi baronetul PD-L nu este, în fond sau formă, nicio deosebire. Cu o singură şi importantă excepţie: cefele late din PD-L au fost puse sub ascultare de către cârmaciul de la Cotroceni. Ei ştiu foarte bine că, atâta vreme cât Traian Băsescu este la cârmă, au şanse mari să rămână la guvernare.
Iarna nu-i ca vara şi nici Traian Băsescu nu a primit nume de alint precum Mircea Geoană. Abia întors din turneul bihorean, preşedintele l-a plesnit pe cel mai important contracandidat cu Bocul peste degete. Crin Antonescu tocmai şi-a pus pirostriile şi luna de miere îi face cu ochiul. Poate acolo o să aibă oarecare succes, că în vâltoarea noilor evenimente nu prea îl vedem în stare să tragă şi el preşul cuiva de sub picioare şi să-şi adauge câteva procente electorale.
În tot acest timp criza economică tace şi îşi face treaba: pune ţara pe chituci. Nu se întrevede nici măcar o vagă speranţă că lucrurile merg în direcţia bună, dimpotrivă. În cadrul unui studiu care a comparat măsurile anticriză dispuse în ţară cu cele din întreaga lume, punctajul acordat României este de 1,3 pe o scală de la 1 la 9. Situaţia dramatică a stării economiei este completată de recenta decizie a BNR de a păstra o dobândă de referinţă mare în comparaţie cu cele practicate în Uniunea Europeană. Practic, agenţii economici români sunt puşi într-o situaţie clară de discriminare faţă de concurenţii europeni, care pot accesa împrumuturi cu dobânzi mult mai mici.

Efectele directe şi colaterale sunt devastatoare: se întrevăd falimente şi noi disponibilizări, bugetul de stat destinat protecţiei sociale va fi şi mai mult solicitat. Iar întârzierea restructurării sectorului bugetar din raţiuni electorale seamănă tot mai mult cu o bomboană pusă pe coliva economiei naţionale.