Pornind de la adevărul, acceptat axiomatic, despre rolul presei (sau măcar despre o anumită parte a ei) ca fiind de o complexitate pentru unii obositoare, pentru alţii descurajantă, dar pentru cea mai mare parte a celor care o practică, generatoare de satisfacţii profesionale greu de atins în alte domenii sociale, trebuie să recunoaştem că mass- media are rol de formator de opinie. Dar ce este opinia, decât o părere argumentată? Şi pe loc apare încă o întrebare: se poate argumenta în afara unor criterii bazate pe informaţii ferme, adică pe adevăr? Eu cred că adevărul trebuie să fie prezent în orice semn tipografic, în orice sunet şi în orice imagine oferită de presă. Articolul Junii corupţi, publicat în ediţia din 14.08.2007 a cotidianului "Crişana", sub semnătura domnului G. Matei, este, fără nici o îndoială, plin de adevăr! Întâi de toate, îl rog pe autor să nu ia formula mea de adresabilitate ca fiind conjuncturală ori convenţională. Parcurgerea cu atenţie a articolului său relevă faptul că nu aparţine de fel acelor absolvenţi ai cursurilor (calificare/ specializare/ masterat/ doctorat) de tip "scurt"... Dimpotrivă! Iată de ce cutez să mă adresez cu încrederea că demersul meu va fi înţeles în totalitate corect. Pentru că, aşa cum am avut pri(vi)lejul de a "colecta" şi alte opinii, se pare că mâna care controlează un robinet important a îmbrăcat o mănuşă de puf… Scrie domnul G. Matei în articolul pomenit mai sus că "au fost traşi "pe linie moartă" mulţi dintre oamenii valoroşi, a căror experienţă putea fi valorificată în continuare în beneficiul nostru şi al generaţiilor viitoare". Dar de ce nu se dau şi exemple concrete? Cum ar fi cazul celor doi profesori universitari, medici primari şefi de clinică, pensionaţi ilegal şi reintegraţi prin hotărâri judecătoreşti, Dr. Augustin Lenghel şi Dr. Gheorghe Porumb. Tribunalul a decis ca sus-numiţii să primească în totalitate drepturile cuvenite în perioada când au fost împiedicaţi să-şi asiste bolnavii, dar pierderea celor suferinzi, frustraţi de o asistenţă medicală la nivel superior, nu va mai putea fi recuperată în niciun fel. Am dat exemplul de mai sus pentru că politica greşită (fie din aroganţă, fie din ignoranţă, dar cel mai adesea din ambele, conform unui cunoscut proverb românesc) are urmări malefice în cele mai diferite domenii. Sincer vorbind, mă aşteptam să aflu nu doar cine va plăti banii - sper că din buzunarul propriu, nu din al contribuabililor! - ci, mai ales, cine îşi va cere scuze bolnavilor şi studenţilor lipsiţi timp îndelungat de măiestria profesională a celor pensionaţi ilegal? Dacă adevărul te face liber, atunci şi reciproca trebuie să fie valabilă: libertatea te conduce la adevăr. De fapt, ar trebui chiar să te oblige să promovezi adevărul. Nu cumva să înţeleagă autorul că îi atribui ocolirea adevărului, ci doar insuficienta combativitate. Acest cuvânt-cheie - fără legătură cu mumia politică a CDR-ului! combativitate ar fi bine să se regăsească şi în alte publicaţii decât în cele care-şi servesc argumentele cu... găleata.