Altfel spus, se recunoaşte eşecul reformei în sănătate şi faptul că  aceasta este "bolnavă" de o corupţie cronică, acutizată în ultimii ani, "suferinţe" care în mod evident nu s-au declanşat numai în ultimele două guvernări, numite de actualul preşedinte, evoluţiile negative s-au acumulat în timp. Culmea este că, regresele s-au agravat tocmai, sub lozincile  cu privire la reforma statului şi a sistemului sanitar din ultimii ani, în care nu legislaţia a lipsit, ci fermitatea aplicării acesteia. Miza  proiectului  eşuat  nu are nicio legătura cu reforma sistemului de sănătate, aşa cum bine a înţeles până la urmă societatea civilă. Există şi în prezent în sistemul sanitar românesc, un sector privat funcţional care  a fost legal autorizat şi funcţionează pe bani privaţi şi urmează a se dezvolta în mod firesc. Sistemul privat, cu bani publici, imaginat de abandonatul proiect de lege nu era altceva decât o încercare de administrare a sănătăţii public/privată, în folosul nedisimulat al grupurilor de interese ale actualei puteri. Proiectul legii sistemului de sănătate retras, în titlul căruia nu se mai regăseşte noţiunea de "reformă", care este compromisă,  avea  275 de articole, fiind o sinteză scurtă, de cca. 1/3 din legea actuală, astfel că, lasă pe seama legislaţiei secundare cele mai multe reglementări, ceea ce este extrem de riscant, multe decizii importante fiind  la discreţia administraţiei. În fapt, noutăţile principale reprezentau doar trei modificări importante, care însă pot destabiliza grav şi pe termen lung sistemul:  Decizia de Organizare şi funcţionare a spitalelor ca instituţii publice, asociaţii, fundaţii sau societăţi comerciale, era lăsată la discreţia administratorului, cu avizul ministerului. Nu există nici o referire la proprietatea publică sau privată a statului din spitalele, care se puteau transforma din instituţii publice în asociaţii sau fundaţii, inclusiv în societăţi comerciale (care pot fi supuse şi procedurii falimentului), fireşte şi cu preluarea întregului patrimoniu, a investiţiilor şi contractelor în executare, rezultând logic că, bunurile mobile şi imobile, întreaga logistică a spitalelor, care nici măcar nu vor fi privatizate, vor fi date inclusiv  cu  titlu gratuit în folosinţă noilor entităţi, care urmează să beneficieze în continuare şi de finanţarea de la bugetul public, tot  prin intermedierea altor entităţi private. Un asemenea sistem combinat, în care controlul Curţii de conturi urma să se facă numai la spitalele rămase instituţii publice, iar la cele transformate activitatea financiară se verifică de propriile organe, banii publici îşi pot pierde uşor urma, am înţeles că acest experiment  eşuat în Spania, care după mai mulţi ani de încercări, a revenit la centralizarea bugetului sănătăţii şi a  tuturor politicilor sanitare la ministerul sănătăţii. Faţă de corupţia actuală privind gestionarea banilor publici în general, care poate fi dedusă din mai multe surse, în primul rând din rapoartele Curţii de Conturi, care semnalizează nereguli de miliarde  de euro în utilizarea banilor publici, dar şi din informaţiile de presă, sau ale societăţii civile, publicate pe internet, context în care se înscrie vârtos şi corupţia din sistemul de sănătate (numai la Bucureşti există un anume Cocoş, care deţine contracte de zeci de milioane de euro cu spitalele), este greu de imaginat ca românii pot crede într-o altă modificare importantă care se dorea, aceea  privind casele private de sănătate sau alte structuri private care să lucreze cu bani publici. Mai mult, fără a exista un pachet de servicii medicale minimal, se preconiza creşterea semnificativă a fiscalizării pentru susţinerea sistemului, ceea ce însemna că, românii aveau obligaţia să plătească mai mulţi bani pentru servicii medicale mai puţine sau incerte, iar pentru angajatori era stabilită o cheltuială suplimentară, aceea de a plăti inclusiv efectuarea controlului medical periodic pentru salariaţi. În concluzie, dacă noţiunile medicale utilizate corect de către profesionişti, fac parte într-o anumită măsură şi din cultura generală a populaţiei, vasta legislaţie a sănătăţii este cunoscută  numai  în cercul restrâns al  juriştilor şi managerilor din domeniu. În legătură cu noul proiect de lege al sănătăţii un lucru este însă cert. O nouă lege este susţinută numai de două categorii: cei dim grupurile de interese din zona puterii, majoritatea din interiorul sistemului, care par şi mai credibili şi cărora le pot profita direct modificările legi şi categoria unor persoane manipulate, care habar nu au despre ce este vorba şi se fac complicii nevinovaţi ai celor din prima categorie. Eu cred cu tărie că, sănătatea este mai degrabă "victima" lăcomiei nestăpânite a camarilei politice şi nu este "bolnavă"  pentru lipsa legislaţiei, ci pentru lipsa de seriozitate şi control în aplicarea acesteia.