De câţiva ani, România e, chipurile, într-o mare luptă anti-corupţie. Rezultatele sunt admirabile, dar lipsesc cu desăvârşire, asta pentru că tot e centenarul Caragiale. O dovadă foarte bună de cât de limitată este această luptă o reprezintă cazul Voicu, generalul care, deşi a stat ceva la răcoare, ne povesteşte acum prin interviuri cum l-a ajutat bagajul relaţional în puşcărie, ca să nu mai vorbim de onoarea lui de familist şi de cât bine a făcut el celor din jur, probabil tot atât de mult bine precum i-a făcut şi statul lui. Pe care nu uită să-l menţioneze în epitaful pus pe mormânt: "O viaţă dăruită statului român." Başca faptul că şi-a construit ilegal cavoul peste mormântul unui general erou din Războiul de independenţă. Oricum, să tot cinsteşti statul, când prin el ţi-ai făcut toate mendrele. Ce este şi mai revoltător e că acest plimbă-burtă a revenit în fotoliul cald de senator. Dar regulamentele şi legile noastre permit orice. În acest sens, Monica Macovei sesiza o întreagă stare de fapt: "avem 19 parlamentari în funcţie trimişi în judecată pentru fapte de corupţie, infracţiuni economice şi alte infracţiuni importante; procesele sunt în diferite faze de judecată, iar unii (6) au fost deja condamnaţi, definitiv sau nu. Ei sunt astăzi în Parlamentul României şi provin din majoritatea partidelor politice."Întreg eşichierul politic este reprezentat, deasupra tuturor tronând Dan Voiculescu, care simţindu-se încolţit de justiţie, acum câţiva ani, o făcea pe Monica Macovei procuror ceauşist, mostră tipică a varanului de tupeu securisto-comunist. Toţi aceştia votează pentru noi. În tot acest timp, politicienii ucrainieni vorbesc de dublul standard al UE, care ar cere exigenţe mult mai mari statelor nemembre, fiind puse în oglindă cazul Timoşenko şi Năstase. Dar nu doar Ucraina e un exemplu în faţa noastră, şi Croaţia a avut un premier închis, eliberat recent pe cauţiune. La noi totul rămâne la nivel de show, de arestări preventive, de tergiversări. Justiţia fiind timorată total, un bun exemplu fiind procesul transferurilor din fotbal, unde Giovanni Becali, care s-a autointitulat, "milionaru`, şmecheru`, mafiotu`", asta ca să nu mai existe confuzii, urlă la judecătoare: "Să vă ferească Dumnezeu să ajungă familia mea să conducă ţara asta!". Bineînţeles că nu i se întâmplă nimic, şi el ştie asta, că altfel ar sta cuminte în banca lui. În Germania n-ar fi făcut aşa ceva pentru că-l aştepta o noapte de arest. Nu e vina lui, e vina acestei justiţii corupte, timorate. Puterea acestor mafioţi vine din slăbiciunea justiţiei, iar slăbiciunea ei e dată de corupţia ei. Şi-n acest proces, ca şi-n altele, nici măcar auzul unei sentinţe de condamnare nu mai pare a fi încurajator, având în vedere precedentele cu care ne-am obişnuit, recursuri, reveniri şi întreaga comedie jucată mereu. Dar dacă noi nu ne putem lăuda cu nicio operaţiune adevărată de anticorupţie, italienii marchează 22 de ani de la acţiunea "mani pulite", care înseamnă, cu "mâinile curate". Unde au căzut ca seceraţi, politicieni, oameni de afaceri, magistraţi corupţi, mulţi dintre ei sinucigându-se în închisori, în timpul anchetelor. Ancheta s-a bucurat de o popularitate teribilă în rândul populaţiei. Ne-am putea gândi cu groază după episodul, "free gigi" sau Vântu, văzându-i pe  aceştia cum sunt ajutaţi de datornicii lor, liderii de opinie, ţinând cont şi de faptul că poporul vrea mai mult pungi, decât justiţie, cam câtă popularitate ar exista la noi. Toată atmosfera e de aşa natură ca rahatul să fie băgat sub preş, orice presiune fiind uşor domolită. Sigur, se poate invoca faptul că în Italia, totul a revenit la loc, ba dimpotrivă din braţele tăiate s-au născut tentacule şi mai mari, asta dacă ne gândim că ascensiunea lui Berlusconi a fost facilitată indirect de acest scandal. Dar asta serveşte apă la moară resemnării noastre mioritice. Iată că acea operaţiune a rămas în istorie, reprezintă un precedent, ceea ce înseamnă că oricând se poate repeta, şi italienii au ce aniversa. Noi, în afară de faptul că tot aniversăm decembrie 89, până când nu vor mai şti nici nepoţii ce s-a întâmplat atunci, nu limpezim nimic. Iar justiţia va rămâne cu mâinile murdare şi legate, în faţa celor ce umblă dezlegaţi de 22 de ani încoace, dând tun după tun.