Dubla semnificație a zilei de 12 octombrie, ziua orașului nostru, cred că o cunoaște marea majoritate a locuitorilor urbei.

La 12 octombrie 1918, în casa avocatului dr. Aurel Lazăr, membru marcant al conducerii Partidului Național Român din Transilvania, pe atunci provincie a Imperiului austro-ungar, se redacta și semna "Proclamația de autodeterminare" a românilor transilvăneni. Este începutul drumului spre unirea cu Regatul României și desăvârșirea unității naționale a românilor, împlinită la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia. Tot într-un 12 octombrie, dar în anul 1944, trupele române și sovietice ne eliberează orașul după patru ani de ocupație maghiară. Au fost ani de coșmar pentru românii, evreii, slovacii din Transilvania de nord-est încadrată în mod abuziv în hotarele Ungariei prin Dictatul de la Viena. În septembrie - octombrie, pe teritoriul județului Bihor au loc lupte grele între trupele eliberatoare româno - sovietice și ocupantul maghiaro - german în retragere. În acest context, în ziua de 28 septembrie, Regimentul 2 infanterie română din Divizia "Tudor Vladimirescu", comandat de locotenent - colonelul Ion Gh. Buzoianu, împreună cu unități ale Diviziei 337 infanterie sovietică, opresc în zona Mierlău - Șauaieu o puternică ofensivă declanșată de Armata 6 germană. În încleștarea cu dușmanul, lt. - col. Buzoianu cade în luptă. În memoria sa și a subordonaților căzuți pentru eliberarea Oradiei, în Băile Felix, la ieșirea spre Beiuș, li se ridică un monument. Recent, o aprobare dată pentru extinderea unui Aqua Park din zonă, a mutilat perimetrul monumentului Ion Buzoianu, tăind mare parte din copacii care-l străjuiau și înaintând cu construcția până în preajma monumentului. Acum, acesta apare stingher în fața eventualilor vizitatori, mostră crasă de necinstire a jertfelor înaintașilor! În fața ofensivei româno - sovietice de la sfârșitul lunii septembrie 1944, a iminentei eliberări a orașului, administrația locală și armata maghiară se retrag din Oradea. În acest context, între 25 septembrie - 2 octombrie se creează un vid de putere, cadru favorizant pentru declanșarea de spargeri și furturi din avutul privat al cetățenilor de către elemente ale lumii declasate și interlope din oraș. Ca urmare, trei cetățeni ai orașului: Andrei Silviu - ofițer în rezervă al Armatei Române, fost funcționar public înainte de 1940, Nicolae Rajkovici - frizer, sârb de origine, și Papp Tibor, funcționar la Primărie - organizează o gardă civilă care trebuia să asigure liniștea și securitatea bunurilor cetățenilor, ca și a unor obiective și instituții mai importante din oraș. Tot acum, cei 40 - 45 membri ai gărzii civile arestează câțiva soldați unguri și percheziționează mașina Consulului german din Oradea care se retrăgeau în panică. După revenirea temporară a armatelor maghiare și germane în oraș (2/3 - 11 octombrie) cei trei au fost arestați. După cercetări sumare au fost judecați în regim de urgență de către Curtea Marțială maghiară și condamnați la moarte. Din solidaritate etnică, Papp Tibor este grațiat. Andrei Silviu și Nicolae Rajkovici sunt împușcați în zona Bastionului Aurit din Cetatea Oradiei. În septembrie 2006, fiind consilier în CL Oradea, am propus montarea unei plăci comemorative pe o nișă din peretele (dreapta) Bisericii Romano-Catolice din Cetate. Coaliția pedisto-udemeristă a fostului primar Petru Filip, care deținea atunci majoritatea în CLO, prin vocalul consilier Mircea Matei - liderul grupului PD, a refuzat prin vot această propunere, pretextând neîndeplinirea unor formalități birocratice. Pentru inițiativa comemorării celor doi eroi au votat consilierii PNL, PSD și PRM. Cred că nu este încă târziu că majoritatea PNL - PSD din CLO de astăzi să repună pe tapet inițiativa din 2006 și să facă dreptate. De asemenea, autorităţile judeţene trebuie să verifice cine și cum a aprobat amputarea monumentului col. Buzoianu din Băile Felix. Astfel, rămânem numai buni de gură prin discursuri sforăitoare, închinăciuni și cruci ca gesturi religioase făcute la vedere! Oare cei trei eroi români pomeniți, nu merită atenția și recunoștința urmașilor, în timp ce alți așa ziși eroi ai urbei (fără certe documente arhivistice acoperitoare), din aceleași zile ale lui octombrie 1944, beneficiază de sprijinul UDMR și aliații lor din unele partide românești?

prof. univ. dr. Mihai D. Drecin