1. A fost înscăunat  prin destituirea brutală şi  umilitoare a excepţionalului scriitor român  Augustin Buzura, de către  Traian Băsescu, fără o onorabilă  motivare.

2. După instalare, precum un lider de partid, şi-a  angajat "oamenii lui" şi l-a  eliminat din ICR pe fostul ministru al Culturii din Basarabia, Ion  Ungureanu,  un important om de cultură şi  luptător pentru Unire.

3. Prin  programul său de "promovare numai a culturii contemporane", eluda  voit istoria culturii noastre naţionale, aderand la ideile neokominterniste ale "Societăţii deschise" din  biblia lui George  Soros, o preluare, actualizată, a  ideologiei sovietice, a "prieteniei între popoare",  în care, "învăţând limba rusă, devenim cetăţeni ai lumii"... Acelaşi program a fost preluat şi de ministrul Culturii, Kelemen Hunor. Bizara sau tot "internaţionalista"  coincidenţă de relativizare a istoriei noastre culturale?

4. Eminent om de cultură, Roman Patapievici excede, empatic, perimetrul culturii noastre şi aspiră la calitatea de "cetăţean al lumii", neglijând  interesul, prestigiul şi autoritatea istoriei culturii române în lume, minimalizând  chiar şi prestigiul ei cel mai de preţ: Mihai Eminescu.

5. A promovat şi sprijinit persoane care i-au urmat cu fidelitate programul: la ICR Budapesta, Brânduşa Armanca demolează statuia lui Eminescu, la Teatrul Naţional "Mihai Eminescu", din Timişoara, directoarea Hauswater aruncă la gunoi portretul lui Eminescu, în Basarabia, la ICR "Mihai Eminescu", din Chişinau, directorul Guran este de părere că "Eminescu a fost un conservator, un reacţionar" etc., etc. şi exemplele pot continua.

6. A susţinut perseverent, în scris şi verbal, politica  partidului care azi nu mai e la putere, deci trebuie să plece împreună cu el. Am urmărit şi am citit cu o reală plăcere estetică pledoariile persuasive ale dumnealui şi ale  domnului Mircea Mihăieş, în sprijinul guvernării Băsescu, chiar şi atunci când  şofau de amorul artei şi al elocinţei. Dar s-a încheiat un ciclu, un ciclu electoral în care Patapievici şi Mihăiesş au fost decisivi la putere. Deci domnul Patapievici trebuie să plece de la conducerea ICR, dând dovadă de o elementară civilizaţie politică.

7. Anul trecut, aniversând  Carta 77 şi personalitatea lui Vaczlav Havel, la ICR Bucureşti, l-a înmormântat, încă o dată, pe scriitorul  român Paul Goma, basarabeanul care în România lui Ceauşescu, în 1977, a protestat, prin Carta sa,  împotriva regimului comunist. Goma a fost arestat, închis, schingiuit şi expulzat, iar azi trăieşte în sărăcie la Paris, cu paşaport de transfug, pentru ca elita noastră, în frunte cu  Patapievici, Mihăieş şi Nicolae Manolescu, doarme în "somnul cel de moarte", şi face "rezistenţă prin cultură" precum pe vremea  "Motanului Arpagic".

8. Numai pentru  "dilema" estetică la opera lui Eminescu, Roman Patapievici, fiul redactorului Patapievici, de la "Radio Moskova", a demonstrat că nu are "sentimentul  românesc al fiinţei" şi trebuia destituit de Traian Băsescu  de la conducerea Institutului Cultural Român, ca să nu mai ajungem în alte situaţii "culturale",  dilematice, precum la  Oradea. Aici, bihoreanul Iosif  Vulcan, fondator de cultură şi teatru  românesc, este înmormântat de un politruc local, "revoluţionar", incult, dar ambiţios, printr-o speculaţie administrativ-folklorică, şi ne aduce în situatia să nu mai ştim dacă Teatrul de Stat Oradea, cu cele două secţii, română şi maghiara, se numeşte Teatru Regina Maria sau  Regele Cioabă.

9. Dar despre această "dilemă" vom vorbi, detailat, într-un material viitor şi o conferinţă de presă, într-un anotimp mai propice spiritual.  

Ioan Ieremia - regizor, "Societar de onoare" al Teatrului Naţional "Mihai Eminescu" Timişoara.