Acţiunile conspirative împotriva lagărului socialist au fost declanşate imediat după încetarea celui de-al doilea război mondial, când SUA şi marile puteri occidentale, eliberate de povara războiului, au realizat "eroarea istorică" de a abondona în mâinile URSS un număr de ţări din sud-estul Europei, printre care şi România.  Acestea au constat în uneltiri secrete împotriva statelor şi conducătorilor lor, prin infiltrarea unor spioni în nivelele superioare ale conducerii de partid şi de stat, precum şi în structurile Armatei şi Securităţii, cu scopul de a culege informaţiile necesare alegerii momentului potrivit pentru a le da "lovitura de graţie". Fiind acţiuni cu bătaie lungă, acestea trebuia să fie perfect organizate şi coordonate din umbră, deoarece folosesc metode din cele mai "murdare" mergând până la cumpărarea unor lideri importanţi de la vârful conducerii statului, Armatei, Securităţii etc. Acţiunile conspirative sunt însoţite de acţiuni subversive, care au ca scop neutralizarea maselor, dezintegrarea naţiunii şi discreditarea autorităţilor, prin folosirea unor "agenţi" pregătiţi special în acest scop, având rolul de a produce dezordine şi panică, atacând, fără motiv, forţele de ordine, pentru a arăta maselor că acestea pot fi înfrânte. În cazul Timişoarei, asemenea agenţi au fost recrutaţi din rândul unor cetăţeni români fugiţi peste graniţă şi pregătiţi în "taberele paramilitare" din Ungaria, iar în cazul Bucureştiului din cetăţeni basarabeni, care cunoşteau, cât de cât, limba română şi care au pătruns masiv în România sub formă de "turişti", înainte de declanşarea evenimentelor.  Actorii principali ai subversiunii au urmărit scopuri diferite: URSS, înlocuirea lui Ceauşescu de la conducerea partidului şi a ţării; SUA, scoaterea României de sub influenţa sovietică; Ungaria, reanexarea Transilvaniei. Acţiunile subversive împotriva regimului din România au început prin anul 1986, când au fost lansate puternice campanii în presa occidentală (cea mai activă fiind cea franceză), dar şi prin serviciile secrete specializate ale statelor occidentale şi ale SUA, care au reuşit să atragă disidenţi şi opozanţi ai regimului, mai ales după "liberalizarea sovietică" a lui Gorbaciov, care a venit la conducerea URSS în 1984, după letargia de 10 ani a celor trei predecesori ai săi (Brejnev, Andropov şi Cernenko). Atât KGB-ul, cât şi şeful său de cabinet, Valeri Boldin, au confirmat că Gorbaciov a fost recrutat de CIA, trădând şi distrugând sistemul comunist, conform "planului de schimbare a regimurilor din Est şi a conducătorilor ţărilor respective" discutat cu preşedintele Bush la Malta, acesta promiţând că nu se va amesteca, lăsând totul pe seama lui Gorbaciov, ceea ce s-a dovedit a nu fi întru totul adevărat, astfel că "procesul reformator" al lui Gorbaciov s-a finalizat prost pentru aceasta, fiind distrus integral sistemul comunist în Europa. Autorităţile române, inclusiv Ceauşescu, fiind angrenate în pregătirea Congresului al XIV-lea al PCR, au ignorat cu uşurinţă ceea ce se întâmpla pe "teatrul european", deşi se cunoştea deja că pe 10 noiembrie avusese loc înlăturarea lui Jivkov prin lovitură militară (puci), condusă de la Moscova şi deşi Ceauşescu era avizat despre intenţiile lui Gorbaciov, pe care îl eticheta ca spion şi trădător, influenţat puternic în vizitele sale în Canada şi Marea Britanie. Pierzându-şi luciditatea necesară unui şef de stat, Ceauşescu începe să ignore chiar şi rapoartele puse la dispoziţie de Securitate, care reliefau ce se întâmplă în ţară, ce "grupări" sunt pregătite, cine le pregăteşte şi cine le animă. El trăia sub obsesia că totul era pus la cale de "agenturili străine" (pronunţia îi aparţine), refuzând realitatea şi semnalele date de mişcările de la Braşov din noiembrie 1987. El era convins că poporul îl iubeşte, că Armata şi Securitatea îl apără, că toţi conducătorii organizaţiilor judeţene de partid îi sunt devotaţi până la moarte, neconştientizând că între timp situaţia s-a schimbat, mai ales după 1984, când nivelul de trai al populaţiei s-a degradat simţitor, nemulţumirile "înfundate" ale populaţiei înteţindu-se pe zi ce trece.

(va urma)