Este cert la ora actuală că războiul rece a fost câştigat datorită războiului economic, dus în numele democraţiei. Nimeni nu a crezut însă în 1990 că războiul economic va continua prin jaf economic şi distrugere totală a unor economii, aşa cum armatele romane procedau atunci când erau sfidate, dezmembrând piatră cu piatră acele cetăţi, cum au făcut cu Cartagina şi cu Sarmisegetuza.

Atunci când zâmbăreţul Baba al tuturor hoţilor a dat semnalul hoţiei oficiale, în numele "privatizării", toată lumea a crezut că este vorba despre descătuşarea unor instincte înăbuşite până atunci. Pe măsură ce jaful se desfăşura, deveneau evidente următoarele aspecte: a) tot de a fost cu suprasuficienţă rentabile trebuia să ajungă în mâna învingătorilor economiei, întâi prin falimentare forţată, dezmembrare etc..., apoi cumpărate ca de la solduri, pe numic; b) tot ceea ce concura firme care trebuiau să înflorească era distrus; c) personalul calificat, mâna muncitorească supraspecializată, mai mult decât oriunde în Europa, lăsată fără loc de muncă, sărăcită şi umilită să fie obligată să emigreze pentru a-i îmbogăţi pe învingători şi a nu fi obligaţi să importe muncitori neeuropeni; d) populaţia va deveni tot mai rarefiată prin emigrări, îmbătrânire şi deces, lăsând loc pentru orice eventualitate altor populaţii în caz de pericol sau de "salubrizare" a Europei; e) toate bogăţiile naturale, tot ce e pământ şi sub pământ trebuie să ajungă şi ajung, datorită guvernelor trădătoare şi a creativităţii populaţiei, în mâinile învingătorilor. Am crezut că la un moment dat îi va sătura Dumnezeu, dar nimic nu îi satură. De puţin timp, de când cu Legea sănătăţii, am asistat la asaltul unor firme învingătoare de asigurări de a pune mâna pe cele circa 2 miliarde de euro din sănătate. Dar nici atâta nu este de ajuns. Institutul Cantacuzino, unul din cele mai vechi din lume, cu realizări în premieră mondială în istoria sa, a fost adus prin tot felul de scule (aprobări, licenţe, directori care blocau aprovizionarea pentru a pierde comenzi etc...) în stare de faliment. Atunci când sculele erau îndepărtate de cei care nu ştiau pe cine au în spate mercenarii, erau recrutaţi alţi factori de decizie, care puteau influenţa indirect evoluţia spre faliment sau, după un timp, aşa cum s-a întâmplat cu ultimul director, după ce scandalul se stingea, erau readuşi vechii mercenari. Care este miza? Un asemenea institut este o instituţie strategică. În caz de epidemii, eşti obligat să împarţi la nivel de ţară vaccinuri, plătind sume imense. Anual pentru vaccinările obişnuite s-ar cheltui sume imense. În loc să exporţi tu, câştigând, imporţi, pierzând. Practic paguba este dublă. Aceasta pentru ca institutele învingătorilor să se dezvolte. Este un semn de întrebare dacă omenirea va scăpa în final de un conflict de proporţii. Războiul nu va fi atomic, aşa cum ne e teamă. Cel mai probabil, din multe considerente, va fi biologic. Orice strateg ştie că războiul atomic este eficient, dar este "murdar", ceea cea ce îi anulează eficienţa. Adică atât teritoriul învinsului, cât şi al învingătorilor, plus alte pământuri, ape etc... rămân infestate radioactiv zeci şi sute de ani, nu le mai poţi folosi. La ora actuală orice strateg caută un mijloc "curat" de război în masă. Cel mai pretabil eficienţei în masă, dar care să-ţi lase imediat pământul şi bogăţiile "curate" este la ora actuală cel biologic. Miza este enormă. Într-un asemenea conflict probabil că vor dispărea popoare mici şi mijlocii, dacă va fi total. Cei care vor avea antibiotice şi vaccinuri se vor salva mai mulţi, cei care nu vor avea... Dumnezeu cu mila. Cei peste 650 de angajaţi ai Institutului sunt persoane cu calificare specială. Pot fi folosiţi oriunde în lume, în folosul învingătorilor, sau institutul poate fi falimentat, cumpărat pe gratis, neapărat de către "investitori strategici", deci nepământeni, care să îi îmbogăţească pe ei şi să îi ajute să ne ia şi alţi bani din buzunare. Dacă industria farmaceutică ar fi fost considerată strategică, aşa cum de fapt este, atunci cheltuielile în sănătate pentru medicamente ar fi putut fi de cel puţin 10 ori mai mici.