Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, este unul dintre ambasadorii cei mai importanţi ai României în plan internaţional. Instituţia de învăţământ superior clujeană, una multiculturală prin excelenţă, a dat de-a lungul timpului numeroase valori care au dus mai departe renumele acesteia.


Redimensionarea europeană a instituţiei de învăţământ superior din urbea de pe Someş a căpătat forme tot mai palpabile de la un an la altul. Personalităţi de prim rang din domeniul culturii, ştiinţei sau politicii europene şi mondiale au devenit membre ale corpului academic al Universităţii "Babeş-Bolyai" în urma acceptării titlului de Doctor Honoris Causa încă din primii ani de după căderea regimului comunist, începând cu un Jacques le Goff la începutul anilor '90, eminent cercetător deopotrivă al istoriei Franţei şi Europei, şi terminând cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, mai zilele trecute. Este, fără îndoială, un semn că Universitatea Babeş-Bolyai este o instituţie de învăţământ superior de calibru, că este acceptată în marea familie academică europeană şi mondială ca una care îndeplineşte toate standardele de calitate, inclusiv pe cele ale unui multiculturalism veritabil. Prezenţa cancelarului Angela Merkel la Cluj-Napoca şi acceptarea titlului de Doctor Honoris Causa al acestei universităţi constituie, fără îndoială, încă un argument în acest sens. Multiculturalismul universitar clujean a fost la el acasă şi cu ocazia festivităţii de decernare a acestui titlu. Întreg ceremonialul s-a desfăşurat în limba germană. Mai mult, Laudatio a fost citit de decanul Facultăţii de Studii Europene, prof. univ. dr. Ladislau Gyémánt, în aceeaşi limbă germană. Acest fapt a fost remarcat şi de cancelarul german, care a spus cu acest prilej că „Universitatea Babeş-Bolyai este un exemplu de ceea ce tindem în Europa", accentuând pe faptul că apreciază multiculturalitatea U.B.B., subliniind, de asemenea, că "cele trei popoare care au influenţat istoria din ultimul mileniu a Transilvaniei convieţuiesc paşnic aici".

Navigând pe internet mai zilele trecute, am avut surpriza să descopăr că aceste cuvinte, rostite de Angela Merkel pe 12 octombrie 2010, la Cluj-Napoca, care certifică încă o dată realitatea transilvăneană, au fost infirmate de către unul dintre vicepreşedinţii Parlamentului European, cetăţean român din Transilvania altminteri. Ne referim, desigur, la fostul episcop reformat de Oradea, Laszlo Tokes, care, în calitatea sa de oficial european de rang înalt, trimitea, la 11 octombrie 2010, o scrisoare cancelarului german, în care îi atrăgea atenţia asupra multiculturalismului „superficial" şi de „faţadă" promovat de Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, un multiculturalism frumos ambalat pentru ochii neştiutori ai Europei. Semnatarul scrisorii „atenţiona", astfel, pe cancelarul german asupra faptului că s-ar putea să cadă în capcana manipulării oficiale şi ar putea, astfel, legitima politica şcolară a majorităţii româneşti în Transilvania.

Cât a contat punctul de vedere al vicepreşedintelui Parlamentului European am văzut a doua zi, prin cuvintele mai mult decât generoase la adresa multiculturalismului existent în cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai". Este încă o dovadă a faptului că puncte de vedere „agitatoare" nu mai au trecere în Europa zilelor noastre, nemaifiind agreate.

Cu toate acestea, după cum se poate vedea, tentative de distorsionare a istoriei şi utilizare a ei în alte scopuri există chiar şi acum, la două decenii după căderea totalitarismului comunist, unul în care istoria era subordonată politicului. Spunem acest lucru cu atât mai mult cu cât scrisoarea conţine mai multe greşeli sub aspectul faptelor istorice. Cel mai flagrant este cel legat de momentul unificării universităţilor „Bolyai Janos" şi „Victor Babeş" din Cluj-Napoca, în anul 1959, despre care semnatarul scrisorii spune că a fost realizată direct de Nicolae Ceauşescu. Probabil se confundă cu implicarea lui Nicolae Ceauşescu în reprimarea mişcărilor studenţeşti din Cluj-Napoca din toamna anului 1956. La finele anilor '50, Nicolae Ceauşescu era secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi membru în Biroul Politic al aceleiaşi formaţiuni politice, fiind însărcinat cu departamentul organizatoric şi de cadre al partidului, neavând, aşadar, atribuţiuni pe linie de învăţământ. Altă greaşeală, de această dată de interpretare a istoriei comunismului românesc, se referă la considerarea de către semnatarul scrisorii a anilor '50 drept anii naţional-comunismului în istoria României, or astăzi istoricii s-au pus de acord asupra faptului că această caracteristică a comunismului în România este valabilă mai degrabă anilor '65-'89 ai secolului trecut.


Exemplele de acest gen pot continua. Desigur avem înţelegere pentru aceste derapaje istoriografice, întrucât semnatarul scrisorii nu este specialist în istorie, ci doar „utilizator" al acesteia.