Motto:

„Dacă te ştii drept nu trebuie să te sperii că umbra ţi-e strâmbă" (Proverb chinezesc)

Acest proverb are partea lui de înţelepciune şi te apără de vânturile reci, de ostilităţi stupide, de care oricine poate avea parte, dar nu îţi poate recupera paguba pe care „umbra" strâmbă generată de ostilitate ţi-o aduce.

Pe de altă parte momentul valoric actual, un moment al tejghelei pe care ni l-a adus suflul lumii largi a schimbat scala de valori. Sus este succesul, jos este valoarea. Între cele două, la ora actuală, nu există nici o corespondenţă, iar cei mai mulţi oameni doar intuiesc fără a înţelege clar acest lucru. Din fericire timpul cerne, iar prin sită succesele cad la gunoi, iar valorile rămân şi sunt aureolate de timp. Succesele sunt ca focul de paie, iar valorile sunt pândite de eternitate. Pornind din altă direcţie din necesitatea funciară de legitimare fiecare om de pe planetă se laudă cu ceea ce are: unii cu ţara lor, alţii cu cultura lor, alţii cu oraşul lor, alţii cu satul lor... Există o mulţime de astfel de posibilităţi. De reţinut că între acestea intră şi localitatea de origine şi cea de rezidenţă. Ce avem noi orădenii cu ce ne-am putea lăuda, în afara oraşului ca atare şi a vecinătăţii termale? În afara clădirilor superbe, în paragină, ce ne-a mai rămas? Nu mai avem nici o industrie. A fost aneantizată de către nime în drum. Ne-a rămas şi s-a dezvoltat Universitatea, prin care oraşul se înscrie totuşi între primele 10 centre intelectuale ale ţării. Această Universitate a avut, însă, parte de o imagine foarte controversată, de scandaluri mediatice, urâte şi greu mirositoare pe teme care de fapt au afectat în tranziţie toate universităţile ţării. Dar la Oradea ca nicăieri. Şi ele s-au ţinut lanţ. Dar nu acest subiect vreau să-l abordez. Care este totuşi valoarea acestei universităţi?  După cum a auzit şi citit toată lumea o comisie europeană a evaluat universităţile româneşti după criterii europene, în urma cărei evaluări cea din Oradea intră într-o categorie mijlocie, nu elită, dar nici categoria a treia. Criteriul principal şi ideea pe care se centrează evaluarea este cercetarea ştiinţifică. Dar şi din punct de vedere al cercetării există mai multe seturi de criterii de evaluare, cele mai utilizate şi mai credibile fiind cele americane. Ei bine, cercetătorii români de profesie, nu amatorii, nu universitarii care au obligaţia de a face cercetări, au fondat Ad Astra-Cartea Albă a Cercetării în România, punând la bază numărul de articole indexate de ISI Web of Science. Ei bine această Carte Albă face tot felul de clasamente. Între acestea există şi lista instituţiilor cu activitate de cercetare din România. Există 299 de asemenea instituţii, de unde a pornit măcar un articol publicat într-o revistă ISI (Institute of Scientific Information, din Philadelphia-SUA). Între cele 299, Universitatea din Oradea se situează pe locul 16. Dacă scoatem din cele 16 instituţii, 6 instituţii de cercetare, Institutul de chimie Petru Poni, Institutul de Fizica Laserilor, etc rămân 10 universităţi, iar Universitatea din Oradea se situează pe locul 10 în ţară, un loc onorabil dacă ne gândim că centrele mari au mai mult de 2-3 universităţi. Există şi o listă cu Producţie Ştiinţifică pe localităţi. Ei bine, aici suntem pe un loc extrem de onorabil -  locul 6 - după Bucureşti, Iaşi, Cluj Napoca, Timişoara şi Braşov.

Este bine ca populaţia să cunoască aceste lucuri, mai ales că invidioşi de rea credinţă au botezat-o în băşcălie Sorbonica şi tot felul de frustraţi au promovat băşcălia. Este bine ca populaţia să ştie că atunci când un suflet mărunt cu pretenţii crescute pronunţă batjocoritor această poreclă este în faţa unuia în care fierea invidiei fierbe. Toate afirmaţiile de mai sus pot fi verificate de către oricine pe site-ul Ad-Astra-Cartea Albă a cercetării ştiinţifice din România.