Toate cele nasc, cresc, îmbătrânesc şi mor. Mor Sorii, se face pulbere nisipul, se tocesc munţii, dispar mările etc. Nu fac excepţie nici cele spirituale. Au murit religii, s-au devalorizat opere, se volatilizează mituri. La ce am asistat în ultimele 6 luni?

A fost şi este, încă, un mit că Europa Occidentală este o societate perfect organizată, capabilă "să facă faţă oricărei provocări", că la ei nu-i ca la noi..., că ce-i posibil în România nu este posibil acolo etc. A fost destul să vină o iarnă, nu foarte grea, pentru ca Anglia, Franţa, Germania... să fie date peste cap. Aeroporturi, autostrăzi etc. totul devenea nefuncţional, după o ninsoare mai acătării. Am trăit să văd, într-un reportaj preluat de TVR, un şofer francez înzăpezit cu TIR-ul, afirmând: "Mi-e ruşine că sunt francez!". Surpriza a fost totală. Cunoşteam asemenea autoflagelări din România. Ei bine, se pare că nu doar pe români "îi prinde nepregătiţi orice iarnă". În fapt, în condiţii similare toţi sunt la fel de "nepregătiţi", cu nişte nuanţe, dar nu cu esenţe. Este doar un exemplu. Vine nenorocirea din Japonia, "cel mai disciplinat popor", "cel mai tehnic popor" etc. Acum află lumea câte greşeli pot face. Într-o ţară cu frecvente cutremure peste gradul 8, ei construiesc centrale nucleare ce rezistă până la gradul 7. Agenţia Internaţională îi atenţionează repetat că centralele lor nu prezintă siguranţă, iar ei nu mişcă un deget. În monitorizarea accidentului de la Fukushima aţi văzut câte greşeli s-au făcut. Încă un mit şifonat, şi la ei, nu doar la noi. Ehei! Dacă noi făceam greşelile lor, atunci să auziţi şi să citiţi cum "doar românii...", "doar în România...". Dacă se întâmplă ce s-a întâmplat în iarna aceasta în Occident atunci auzi, citeşti... "sigur că da, doar la noi e posibil..." etc. Înainte de ruptura din decembrie exista mitul calităţii excepţionale a manufacturilor chinezeşti, expresia deosebită a răbdării şi migălelii chinezeşti prin lucruri de calitate. Toată lumea fugea după lucruri chinezeşti. Astăzi, pentru majoritatea românilor lucrurile chinezeşti sunt de cea mai slabă calitate. A dispărut un mit şi s-a schimbat o realitate. Şi acum invers. Despre cât şi cum se calomniază românii pe ei înşişi, îndemnaţi şi aplaudaţi de alţii, se ştie prea bine. Practic nu de 20 de ani, ci de dinainte, injectaţi prin propagandă subterană, prin "vorbitori", mulţi români erau convinşi că tot ce-i românesc este de cea mai proastă calitate şi tot ce nu-i românesc este de cea mai bună calitate. Din când în când erau miraţi că mărfuri "colosale, aduse din Occident" se dovedeau a fi exporturi româneşti, dar se limitau la un "Ia, uite!", fără a gândi mai departe. Astăzi puţini ştiu că legumele româneşti sunt printre cele mai căutate în Occident, fiind neinfestate tehnic, nepericuloase pentru sănătate, românii, însă, se înghesuie în marketuri să cumpere produse colorate, otrăvuri împachetate, produse poluate cu tot felul de chimicale folosite în agricultura industrială şi în industria alimentară şi nu sunt singurele. Până şi hulitele Dacii se vând cu un succes pe care românii nu îl conştientizează în substanţa lui, ci "propagandă...", "ghişefturi..." etc. În Occident, în ciuda unei propagande sistematice şi furibunde antiromâneşti, mitul tarelor naţionale româneşti se devalorizează. Dacă acolo se petrece acest fenomen, mă întreb când vor începe şi românii să se lepede de mizerabilul mit al tuturor relelor româneşti. Dacă iei la întrebări oamenii, niciunul nu acceptă ideea că el sau ai lui sunt "aşa". Dacă, însă, îi pui să vorbească despre naţie atunci ei uită că naţia este formată din suma indivizilor şi că excepţiile mizerabile există în aceeaşi proporţie în orice naţie. Deci, când ne vom lepăda de mitul autocalomniator?